Konrad Lorenz (1903-1989)



Konrad Lorentz este considerat unul dintre fondatorii etologiei. A studiat comportamentul animalelor, iar spre sfârşitul vieţii s-a ocupat de studiul oamenilor în societate. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost recrutat în armata germană ca medic de război şi a fost trimis pe frontul de est unde a fost capturat de către sovietici.  Pe parcursul celor  patru ani de prizonierat a continuat să lucreze ca medic şi a scris câteva studii pe care le-a publicat după război.

Lorenz  a studiat şi relaţia directă dintre dezvoltarea pieţelor economice şi catastrofele ecologice. În lucrarea sa publicată în 1973, Cele opt păcate ale omenirii civilizate,  Konrad Lorenz subliniază un paradox: toate avantajele pe care le obţine omul prin înţelegerea deplină a mediului în care trăieşte, prin tehnologizare, prin toate progresele făcute în sprijinul umanităţii tind să contribuie nu la dezvoltarea, ci  la distrugerea ei. Cele opt cauze, numite de autor „păcate”, sunt explicate în capitole separate. 

Lorenz consideră că primul dintre acestea, Suprapopularea, duce spre o stare de saturație care-i determină pe oameni să se implice tot mai puțin emoțional şi să își evite semenii.
Pustiirea spațiului vital - Exemplele de populare forțată (cum a fost cazul câinelui Dingo) au demonstrat că atunci când într-un spațiu se produce un dezechilibru, acel spațiu va avea de suferit sau chiar va dispărea. Deși superiori din punct de vedere fizic, dar cu un creier primitiv, lupul cu marsupiu și diavolul cu marsupiu au fost eliminați de către inteligentul căine Dingo nu prin luptă, ci prin concurență, luându-le sursele de hrană.

Întrecerea cu sine însuși este al treilea păcat, iar Lorentz e de părere că dorința de întrecere nu este motivată numai de deținerea puterii ci și de frica de a rămâne în urmă într-o competiție. Frica îi paralizează simțurile individului și-l lipsește de una dintre calitățile sale esențiale: reflecția.

Lumea civilizată se confruntă cu Decăderea genetică şi cu Moartea termică a simțurilor reflectată prin desprinderea prematură de rădăcini, îndepărtarea relațiilor cu vechii prietenii sau renunțarea la valorile și educația transmise în familie.
Sfărâmarea tradiției şi Receptivitatea la îndoctrinare şi  Armele nucleare sunt alţi factori care amenință să distrugă cultura şi duc la crearea unei „atmosfere de sfârşit al lumii".

Catalog online: 

Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate - Konrad Lorenz


Educatia adultilor


Trăim într-o societate care se află într-o permanentă schimbare, într-o lume care evoluează rapid  în era informaţională a cunoaşterii, a performanţei, exigenţei şi concurenţei.
Pentru a face faţă acestor schimbări este necesară o pregătire continuă, o învăţare permanentă pe tot parcursul vieţii.
În acest sens, educaţia adulţilor se impune ca o necesitate, ca un factor important al democratizării vieţii sociale şi ca un mijloc pentru exercitarea dreptului la educaţie al fiecărui individ.
    Prin dobândirea de  noi cunoştinţe, priceperi, deprinderi, atitudini şi experienţe noi, adulţii  primesc o nouă şansă de a-şi îmbogăţi experienţa personală, de a-şi exprima personalitatea, de a se adapta lumii în care trăiesc.
         Scopul educaţiei adulţilor este acela de a trezi, în fiecare individ, nevoia de a continua studiul şi formarea, gustul pentru experienţe noi, dorinţa de a se autodepăşi şi de ameliorare a calităţii  propriei vieţi.

         Educaţia adulţilor la Biblioteca Judeţeană Vâlcea se materializează în  servicii menite să faciliteze accesul la ştiinţă şi cultură al tuturor cetăţenilor, indiferent de vârstă, în vederea adaptării lor la mutaţiile majore care survin  în viaţa socială.

     Informaţii despre educaţia adulţilor puteţi găsi consultând documentele aflate în colecţiile Bibliotecii Judeţene Vâlcea:

Principele - 90 de ani de la naşterea lui Eugen Barbu




"Amurg fanariot pe Bucureşti,
În vremuri de corupţie măreaţă,
Şi-ntr-un vacarm de zvonuri şi de veşti,
Se-aude brusc, prin pâcle duşmăneşti,
Că Principele a-ncetat din viaţă."
(Bocet pentru Eugen Barbu de Adrian Păunescu)


Eugen Barbu s-a născut pe 20 februarie 1924, a fost membru corespondent al Academiei Române, jurnalist, pamfletar, romancier, scenarist, laureat al premiului Herder. A fost un scriitor în aceeaşi măsură apreciat pentru opera sa şi criticat mai ales pentru plagiatul romanului "Incognito".

Despre romanul Principele, Eugen Barbu spunea că este fructul unei mânii prelungite.Romanul surprinde un prezent care pare să fie permanent prin mentalităţile pe care le prezintă şi prin intrigile politice și metodele de uzurpare, lovire şi uneltire pe care le descrie în amănunt.

A recunoscut că deşi romanul Principele s-a născut din întâmplare, faptele atribuite eroilor cărţii au existat. Nefiind nici roman istoric, nici parabolă în sens foarte strict, acţiunea cărţii se desfăşoară în timpul domniilor fanariote, iar scenariul se deschide cu un peisaj apocaliptic: ciuma. Romanul se constituie într-o experienţă istorică a unei domnii mult dorite şi pregătite îndelung, cu umilinţă şi răbdare, dar care odată obţinută îi trezeşte principelui sentimentul zădărniciei eforturilor sale. Dintr-o dată se trezeşte singur într-o ţară în care totul îi e străin şi ostil. Şansa pare să vină însă atunci când îl întâlneşte pe Ottaviano – o personificare a răului, un Lucifer cu chip angelic. Dar ce poate anunţa un pact cu diavolul?

Catalog online

Michelangelo Buonarroti - 450 de ani de la moarte



Dintre capodoperele create de Michelangelo Buonarroti (1475-1564) cu siguranță cea mai cunoscută este fresca localizată în centrul tavanului Capelei Sixtine, reprezentând Crearea lui Adam de către Dumnezeu. Din punct de vedere al coloritului, fresca oferă o armonie de tonuri rare şi palide, un fel de luminozitate difuză, însă mesajul con ţinut în opera lui Michelangelo a generat de-a lungul timpului numeroase controverse.

Cert este că în ziua de 10 mai 1508, Papa Iulius al II-lea  dorind să lase o amintire veșnică a pontificatului său, i-a comandat lui Michelangelo o pictură care să înfrumusețeze tavanul Capelei Sixtine. Instrucțiunile sale au fost clare: fresca trebuia să ilustreze scene din viaţa lui Iisus şi a Fecioarei Maria.

Michelangelo a avut însă alte planuri. El a acceptat sarcina, dar a impus condiţia ca, până la final, nimeni să nu vadă ce lucrează. Motivând că nu doreşte să murdărescă podeaua cu stopi de vopsea, pe parcursul celor patru ani şi jumătate cât a lucrat la acest proiect, a întins o pânză groasă sub schele. La finalizarea lucrării, în momentul dezvelirii ei, Papa a fost consternat să vadă că ordinele lui nu au fost nici pe departe respectate: nu exista nicio reprezentare a lui Iisus sau a Fecioarei Maria, în schimb tavanul capelei înfăţişa scene din Geneză în detalii dramatice şi mişcătoare.

Ce a dorit de fapt Michlangelo să transmită şi cum a reuşit el să scape cu viaţă de acuzaţia de nesupunere în faţa Papei este o poveste fascinantă pe care o descoperim în colecţiile bibliotecii. 

Un om urmărit de un rug


450 de ani de la naşterea lui Galileo Galilei (1564-1642)



Galilei, astronomul şi filosoful italian, este unul dintre fondatorii fizicii moderne. Teoria relativităţii a fost enunţată pentru prima dată de Galileo Galiei în lucrarea sa, Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, ptolemeic şi copernician  (1632), lucrare a cărei ediţie republicată în 1962 se afă în colecţiile Bibliotecii Antim Ivireanul. În acestă carte descoperim studiile pe baza cărora teoria relativităţii a înlocuit teoria “nemişcării absolute” susţinută de Aristotel în secolul al IV-lea î Hr., potrivit căreia nemişcarea este starea firească a oricărui obiect, care  lăsat liber îşi reia această stare.

Galileo Galiei a fost de asemenea un adept al teoriei lui Copernic potrivit căreia Pământul se roteşte în jurul Soarelui şi nu invers. Deşi Biserica Catolică nu a recunoscut validitatea teoriilor sale, Inchiziţia nu l-a aruncat pe Galilei în închisoare şi nici nu l-a ars pe rug, ci l-a condamnat la arest la domiciliu. A fost dus iniţial la somptuoasa vilă a arhiepiscopului de Siena, apoi la vila sa de lângă Florenţa. Abia în 1992 Biserica Catolică a recunoscut că teoriile lui Galilei despre sistemul solar sunt în mare parte corecte.

In 1978 Octavian Paler a publicat romanul numit iniţial Abjur, dar publicat cu titlul Apărarea lui Galilei (Apărarea lui Galilei: dialog despre prudenţă şi iubire). Romanul se constituie într-un dialog imaginar între autor şi Galileo Galilei prin care acesta din urmă îşi justifică actul dezicerii de teoriile sale atunci când se afla în faţa tribunalului Inchiziţiei. Este lupta cu sine a unui om aflat  în faţa dificultăţii de a opta.


“- Nu mi-a plăcut niciodată să fiu pus să aleg. Şi dintr-o dată eram pus să aleg între rug şi viaţa mea. Cum aş fi putut prefera rugul?” A ales viaţa şi pentru că era conştient de inutilitatea martirajului, şi pentru că “salvându-mi viaţa, mi-am salvat posibilitatea de a lucra mai departe”. În roman apare şi un al treilea personaj, Ana, o prezenţă misterioasă în visurile lui. Aceasta pare a  fi vocea lui interioară, conştiinţa care  îl numeşte “un om urmărit de un rug” care va duce mereu cu el o rană ce nu se va cicatriza niciodată.

Galilei a supravieţuit aşadar, dar a trăit tot restul vieţii între doua inchiziţii. Una care l-a condamnat şi aproape l-a omorât (dar care l-a facut să aprecieze mai mult viaţa) şi una formată din cei care îl condamnă că nu a ales martirajul apărându-şi ideile.
 
Octavian Paler ne oferă şansa de a participa afectiv la Apărarea lui Galilei şi  reuşeşte să ne implice într-o meditaţie personală  asupra lucrurilor mărunte din viaţă.

Mari exploratori: cucerirea si inventarea lumii



Aventura de câteva milenii parcursă de omenire de la prima explorare a lumii şi până la cucerirea ei,  dramele şi întâmplările care au marcat acest drum sunt descrise şi ilustrate în  enciclopedia Mari exploratori: cucerirea şi inventarea lumii, apărută la Editura RAO,  în colecţia Larousse.

Lucrarea nu se rezumă la a puncta faptele în ordine cronologică, ci prezintă fiecare eveniment sub forma unor povestiri din care nu lipsesc legende şi episoade mai puţin întâlnite în manualele de istorie sau geografie.

Aflăm de aici cum au reuşit primii oameni să înfrunte frigul ultimei ere glaciare,  cum au reuşit primii navigatori să ocolească primejdiile din largul mării pe corăbii cu rame şi pânze şi fără busole.  

Interesante sunt şi harţile, desenele sau picturile care ilustrează textul. De exemplu, o hartă a lumii din sec. al XV-lea executată de un inginer din Alexandria, dupa Ptolemeu, reprezintă lumea aşa cum şi-o imaginau strămoşii noştri.

 Descrierile călătoriilor şi aventurile exploratorilor ne poartă printr-o perioadă de 5000 de ani, pe toate continentele. Aflăm despre delirul mistic al lui Columb, cine şi de ce a numit noul continent descoperit dupa numele lui Amerigo Vespucci, prin ce s-au remarcat expediţiile lui Vasco da Gama sau cele ale lui Magellan, totul despre mitul fabulosului Eldorado, despre pionierii Himalayei şi ai celor doi poli

O poveste captivantă a experienţelor, cuceririlor şi călătoriilor care au permis umanităţii să cucerească Pământul, dar şi să se avânte în spaţiu.
Toate acele expediţii şi exploratori care au contribuit la descoperirea lumii şi la configurarea hărţilor sunt prezentate într-o formă atractivă atât din punct de vedere al informaţiei, cât şi al prezentării grafice. Enciclopedia se adresează elevilor de orice vârstă şi poate fi consultată la Sala de lectură a  Bibliotecii Antim Ivireanul.
 Biliografie:

Mari exploratori: cucerirea si inventarea lumii, Larousse


Calomnia



Firea deosebit de emotivă a lui Botticelli se întrevede în tabloul cu subiectul antic intitulat Calomnia, inspirat din povestirea lui Lucian din Samosata despre una dintre lucrările pictorului grec, Apelles. Acţiunea se desfăşoară în cadrul unei scene de teatru antic, pe un fundal de arcade elaborat decorate, în dosul cărora se întrevede doar un pământ sterp şi infinitatea cerului. Judecătorul Mida, înconjurat de figurile alegorice ale Ignoranţei şi Invidiei, întinde mâna spre figura bărbatului care reprezintă Calomnia, în dosul căruia trei furii târăsc victima, trăgând-o de păr. Victima are mâinile prinse într-o rugăciune, iar picioarele sunt suprapuse sugerând rastignirea.  În urmă-i, înfăşurată în negru, apare Remuşcarea, privind îngrozită înapoi spre superbul nud feminin, întruchipând Adevărul. Nude apar doar victima şi Adevărul.

Cum a reuşit Lucian din Samosata să descrie acestă scenă care l-a inspirat pe Botticelli putem afla citindu-i scrierile: Lucianus, Samosatensis în colecţiile Bibliotecii Antim Ivireanul Prozatorul grec, considerat şi creatorul pamfletului a stâpânit într-un mod remarcabil ironia mai ales atunci când a creionat tipologiile umane contemporane lui.

Tema calomniei, foarte frecventă în literatură, apare şi în muzică. Una dintre cele mai cunoscute arii din istoria muzicii de operă este Aria calomniei de Gioacchino Antonio Rossini pe care o puteţi asculta la Secţia Multimedia Il Barbiere di Siviglia [CD Audio]

„Calomnia e o recunoaştere de superioritate: cel ce calomniază arată că are nevoie de muncă pentru a te aduce la nivelul său.” ( Nicolae Iorga, Cugetari-în colecţiile bibliotecii )

Şarpele cu ochelari – in memoriam Teodor Brucăr




Viaţa sa a fost o regiune bine delimitată. S-a învecinat la nord cu dilema, la sud cu literatura, la est cu visul şi la vest cu muzica.


Pro Event România în colaborare cu Biblioteca Judeţeană "Antim Ivireanul" Vâlcea vă invită joi, 6 februarie, la evenimentul prilejuit de lansarea cărţii Şarpele cu ochelari”, lucrare în care se regăsesc gândurile lui Teodor Brucăr publicate de-a lungul timpului pe blogul său. 

A trecut aproape un an de când a plecat Tudorel Brucăr, iar bunul său prieten Bobiţă Cătuşanu a strâns toate însemnările şi a alcătuit un volum impresionant care va fi prezentat joi, la ora 18.00 la Sala de conferinţe a bibliotecii.

A fost jurnalist şi bibliotecar, a iubit deopotrivă muzica şi  cărţile, iar vocea de la radio era la fel de plăcută ca firea lui pe care o (re)descoperim în "Şarpele cu ochelari."


"Piano

În timp ce ne pregătim să trăim, trece viaţa pe lângă noi (naivii), crezând că putem stopa curgerea nisipului din clepsidră. Ne luăm cu toate prostiile, ne facem probleme din orice fleac, ca şi când lumea nu ar fi destul de complicată şi aşa, muncim de parcă fără noi maşinăria universului s-ar gripa, nu avem timp să ne tragem sufletul la mal şi să privim cu drag la această zi gri, rece şi ploioasă, uităm de prieteni şi de noi înşine, privindu-ne existenţa ca pe un film din care lipsesc personajele principale, suntem grăbiţi spre nicăieri frunzărind propria viaţă ca pe o revistă colorată în sala de aşteptare de la dentist, ne enervează, ne sperie şi ne aduc la disperare: politrucii nemernici, mitocanii agresivi, nesimţiţii vocali, cretinii care violează Limba Romană, ipocriţii cu gulere albe, leneşii văicăreţi, şmecherii cu pedigree, moluştele de mall, şoferii impertinenţi, ochii în spatele cărora se căscă un hău. Sunt zile în care te cauţi şi nu te (re) găseşti dar, sunt ceasuri moi în care îţi ştii amintirile pe care le vei avea.....

La sfârşit de săptămână încerci să-ţi lingi rănile, să-ţi pui ordine în gândurile răvăşite şi să ieşi din labirintul cu oglinzi paralele, să-ţi aduci aminte de vremurile care nu au venit încă şi poate te gândeşti să încerci şi un alt registru, ceva mai... piano!"

(Fragment din "Sarpele cu ochelari" - Teodor Brucar)



Concurs de eseistică "Pasărea Phoenix"

 "Promisiunea fericirii sau Renaşterea prin Sfânta Taină a Botezului la Nicolae Steinhardt "

Sala de lectură şi Secţia de Împrumut carte pentru adulţi vă invită să participaţi la concursul de eseistică "Pasărea Phoenix".  Creaţiile voastre nu trebuie să depăşească mărimea unei coli A4 şi pot fi depuse pe tot parcursul lunii februarie 2014 la:

- Sala de lectura a Bibliotecii Judeţene Antim Ivireanul
- prin e-mail : biblioteca_antim@bjai.ro
- prin poştă: Biblioteca Judeţeană Antim Ivireanul Vâlcea, strada Carol I, nr. 26
Râmnicu Vâlcea, cod. 240591, jud. Vâlcea.

Vă rugăm să nu uitaţi să menţionaţi şi datele voastre de contact (nume, prenume, adresa e-mail, nr. de telefon).

Premierea participanţilor va avea loc luni, 17 martie, la ora 16.00 în cadrul manifestării "Nicolae Steinhardt -Viaţa ca o poveste de dragoste"
Bibliografie:

N. Steinhardt - Dăruind vei dobândi
N. Steinhardt - Jurnalul fericirii
N. Steinhardt - Prin alţii vei dobândi - eseuri vechi şi noi
Zaharia Sângeorzan - Monahul de la Rohia. N.Steinhardt răspunde la 365 de întrebări
Elena Ciungan - Nicolae Steinhardt - viaţa ca o poveste de dragoste

Amoc de Stefan Zweig



În Amoc, ca în multe dintre lucrările sale, Zweig pune accentul pe mintea umană, pe felul în care aceasta ne poate păcali uneori că suntem victime ale propriului destin. El însuşi a ales să-şi încheie viaţa într-un mod straniu, alături de soţia sa.
 
Un tânăr medic aflat în jungla din Malaysia primeşte vizita unei femei, singura femeie pe care o vedea în cei şapte ani petrecuţi acolo. Ceea ce părea o simplă întâlnire s-a tranformat într-o adevarată obsesie, obsesia faţă de o femeie. Nebunia şi dragostea se strecoară în mintea bărbatului, determinându-i acţiunile şi viaţa. 


“ - ... ştiţi ce e amocul? (...)    E mai mult decât o beţie...    e o nebunie... un fel de turbare a  oamenilor...   Un acces de monomanie absurdă şi ucigaşă, care nu se poate compara cu nicio altă otrăvire alcoolică...
 Citate

Citind acestă povestire înţelegi cât de fascinantă este mintea umană, cât de nefirească este puterea ei de a te aduce în faţa unor provocări pe care nu le mai poţi controla şi cât valoareză viaţa pentru în tânăr lovit de amoc.

 Bibliografie:

Amoc  / Stefan Zweig . ─ Bucureşti : Abeona, 1992

Secret arzător / Ştefan Zweig; în româneşte de Elena Davidescu prefaţă de Hertha Perez . ─ Bucureşti : Editura pentru Literatură Universală, 1966

Pantofii Cenuşăresei



Charles Perrault este un autor francez, din înalta societate pariziană a secolului al XVII-lea.  A publicat Poveştile mamei mele, Gâsca în 1697, poveşti care s-au bucurat imediat de succes şi au promovat un nou gen literar: basmul. Printre versiunile sale inspirate din poveştile clasice sunt: Frumoasa din Pădurea Adormită, Scufiţa-Roşie, Barbă-Albastră, Motalul Încălţat, Cenuşăreasa.

Cenuşăreasa este o poveste veche şi universală. Versiunea chineză datează din sec. al IX-lea, dar existau alte 340 de versiuni până la cea scrisă de Perrault. În nici una dintre acestea nu se fac referiri la pantofii de sticlă. În povestea din China – Zeh-Shen- pantofii sunt confecţionaţi din fir de aur, iar în versiunea din Scoţia – Rashie-Coat -  aceştia sunt făcuţi din trestie. În povestea medievală din Franţa, adaptată de Perrault, pantofii sunt descrişi ca fiind din blană de veveriţă. 

Mulţi consideră că greşeala (vair-veveriţă / verre-sticlă) a fost comisă înainte de Perrault, care nu a făcut altceva decât să o repete. Alţii cred că pantofii de sticlă au fost inventaţi de Perrault, fără să existe vreun echivoc.

Se poate spune însă cu certitudine că Perrault nu numai că a cizelat Cenuşăreasa, adăugând în povestire şoriceii, dovleacul şi zâna cea bună,  dar a redus în acelaşi timp şi caracterul sângeros al variantelor anterioare.
Cenuşăreasa este o poveste îndrăgită de cei mici, iar Secţia pentru Copii a Bibliotecii Antim Ivireanul vă invită să o citiţi.

De ce (re)vin la biblioteca?

Biblioteca Judeteana "Antim Ivireanul" Valcea                               

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Follow by Email

Persoane interesate

Trafic pe blog

HTML hit counter - Quick-counter.net

Totalul afișărilor de pagină

Un produs Blogger.

About this blog