Bibliotecarul recomandă


Mai multe informaţii <<<aici>>>

Vă aşteptăm la bibliotecă!

Bibliotecarul recomandă

   Pedagogia Montessori consideră că fiecare copil este un individ aparte şi că datoria noastră este să îl ajutăm să devină autonom, respectându-i dorinţa de a învăţa şi de a ,,face singur" lucrurile.
 
   Volumul prezintă ideile principale care stau la baza pedagogiei Montessori şi sugerează activităţi pentru:

- a stimula dezvoltarea copilului şi a spori cunoştinţele sale despre lume,

- a-l ajuta să aibă grijă de sine şi de mediul în care trăieşte,

- a-i oferi prilejul de a se concentra şi de a lucra cu mâinile,

- a-i oferi materiale pozitive şi un mediu adaptat capacităţilor sale.

      Mai multe informaţii <<<aici>>>

Denis Diderot

,,Ceea ce simţi şi n-ai fi în stare să redai, e privit ca propria-ţi taină”
                                                                                    Diderot



            Denis Diderot s-a născut în octombrie 1713 la Langres, în Franţa.
Entuziast, robust, dornic de a cunoaşte tot ce se putea şti în vremea lui, şi-a apropiat treptat, cu o fdorţă de asimilare puţin obişnuită, diferite discipline ştiinţifice: matematica, fizica, medicina, precum şi sistemele filosofice ale timpului (Leibniz, Spinoza, Locke, Bacon), cosmogonia newtoniană, literatura de la antici la scriitorii secolelor dinaintea lui, în sfârşit arta: muzică, pictură, cu tehnicele fiecăreia.
  
În 1745, împreună cu D'Alembert, Diderot a început să editeze Encyclopédie, un proiect celebru, care i-a inclus aproape toţi scriitorii francezi iluminişti importanţi.

Una din piesele sale, Le Père de famille(Tatăl de familie, 1758), a fost considerată prototipul "dramei burgheze". Dintre celelalte opere ale sale, La Religieuse (Călugăriţa,1796) – roman psihologic, Jacques le fataliste (Jacques fatalistul, 1796), precum şi satira Le Neveu de Rameau (Nepotul lui Rameau) au devenit binecunoscute.
De asemenea, Diderot este apreciat şi pentru scrierile sale filozofice:Pensées philosophiques (Cugetări filozofice, 1746) şi Lettre sur les aveugles (Scrisoare despre orbi, 1749). Diderot a avut o contribuţie fundamentală în domeniul criticii moderne de artă, cu ale sale Salons(Saloane), articole pe care le-a publicat în ziare, începând din anul 1759. 

,,Toţi spun că gustul e anterior tuturor regulilor; mai puţini ştiu de ce. Gustul, bunul-gust, e tot atât de vechi ca lumea, omul şi virtutea; veacurile n-au făcut decât să-l desăvârşească”.  Diderot

Bibliotecarul recomandă


,,Tot ce spun eu în cartea aceasta poate fi rezumat în patru cuvinte: aveţi încredere în copii ! Nimic nu poate fi mai simplu - sau mai greu. Greu, pentru că a avea încredere în copii înseamnă a avea încredere în noi înşine şi cei mai mulţi dintre noi am fost învăţaţi când eram copii că nu se poate avea încredere în noi. Şi astfel, continuăm să-i tratăm pe copii la fel cum am fost şi noi trataţi, spunând că asta este ,,realitatea" sau zicând cu amărăciune: ,,Dacă eu am făcut faţă la aşa ceva, şi ei pot".


          Ceea ce trebuie să facem noi este să întrerupem acest îndelungat ciclu depreciativ de frică şi neîncredere şi să avem încredere în copii, chiar dacă în noi nu s-a avut încredere. Pentru aceasta, va fi nevoie de un mare act de credinţă, dar cei care vor da dovadă de această credinţă cor fi recompensaţi din plin".
                                                 Autorul


                    Mai multe informaţii <<<aici>>>
                                               
   Vă aşteptăm la bibliotecă!

Serghei Alexandrovici Esenin


                             MESTEACĂN CA O FATĂ
Mesteacăn ca o fată,
Pletos şi subţirel,
Iazul cu ce te-mbată
De te tot uiţi în el?

Ce-ţi şoptesc alunii?
Nisipul ce ţi-a spus?
Ori vrei agrafa lunii
În păr să ţi-o fi pus?

Ce taine te frământă,
Te-ntreb îndrăgostit
De frunza ta ce cântă
Că vara-i pe sfârşit.

- O, prietene, mişcară
Crenguţele uşor,
Aici a plâns aseară
Cu lacrimi un păstor.

Luna bătea  fânaţul
Cu ierburile moi,
El a cuprins cu braţul
Genunchii mei cei goi.

Şi-mi zise cu suspine,
Sub stelele surori:
,,Rămâi, rămâi cu bine
Până la alţi cocori”.

        Serghei Alexandrovici Esenin s-a născut la 21 septembrie 1895 − 3 octombrie 1895, după stilul nou, în  satul Konstantinovo (astăzi Esinino), sat aşezat pe fluviul Pka, la aproape 200 km depărtare de Moscova.
        A început să scrie poezii la vârsta de nouă ani iar în anul  1912 s-a mutat la Moscova, unde s-a întreţinut muncind ca şi corector la o tipografie. În anul următor s-a înscris la Universitatea de Stat din Moscova, unde a studiat un an şi jumătate, ca student extern. În această perioadă a scris poezii inspirate din folclorul rus şi a devenit un apropiat al poeţilor Alexandr Blok,Serghei Gorodetsky, Nikolai Kliuev şi Andrei Belîi.
         Prima carte de poezii a tanărului poet rus a apărut în anul 1915,  intitulată Raduniţa, urmată curând de Slujbă pentru morţi (1916).
        Poeziile lui Esenin despre dragoste si viaţa simplă i-au adus succesul, devenind unul dintre cei mai populari poeţi din acea vreme. 
           Chipeş şi romantic,  tânărul poet a fost căsătorit de cinci ori: prima căsătorie a avut loc în anul 1913, cu o colegă de la tipografie, Anna Izriadnova, cu care a avut un fiu, Iuri.
În 1918, Esenin s-a căsătorit pentru a doua oară, cu actriţa Zinaida Raikh. Cu aceasta a avut o fiică, Tatiana, şi un fiu, Constantin.
În toamna anului 1921, în timp ce vizita atelierul pictorului Gheorghi Iakulov, a cunoscut-o pe dansatoarea americană stabilită la ParisIsadora Duncan, o femeie cu 17 ani mai în vârstă, care nu vorbea rusa, iar el nu vorbea engleza. Au reuşit să comunice în limba franceză şi s-au căsătorit în 2 mai 1922. Căsnicia cu Isadora Duncan a durat doar o scurtă perioadă şi, în mai 1923, s-a întors la Moscova. Aici, are o relaţie cu actriţa Augusta Miklaşevskaia şi se crede că s-ar fi căsătorit cu ea printr-o ceremonie civilă de îndată ce a obţinut divorţul de Isadora Duncan.
Relaţia lui Esenin cu Galina Benislavskaia s-a sfârşit tragic: la un an după moartea lui, ea s-a sinucis la mormântul acestuia.
        Ultimii doi ani din viaţa lui Esenin au fost plini de rătăciri constante, dar a continuat să scrie opere poetice de calitate. În primăvara lui 1925,  Serghei Esenin  o cunoaşte şi se căsătoreşte cu a cincea soţie, Sofia Andreievna Tolstaia, o nepoată a scriitorului  Lev Tolstoi. Ea a încercat să îl ajute, dar Esenin a suferit o criză mentală şi a fost spitalizat vreme de o lună. Cu două zile înaintea externării de Crăciun, şi-a tăiat venele de la mână şi a scris un poem de adio, cu propriul sânge, după care s-a spânzurat de ţevile de la încălzire de pe tavanul unei camere a hotelului „Anglia” din Sankt Petersburg  la 27 decembrie 1925, în vârsta de 30 de ani.
        Poetul a fost tradus în limba română încă din anii '30, de către Zaharia Stancu şi George Lesnea. Tălmăcirile lui Lesnea au rămas cunoscute ca fiind unele dintre cele mai reuşite traduceri româneşti din lirica universală. George Călinescu a identificat influenţa lui Esenin printre poeţii români Virgil Carianopol, Zaharia Stancu, Vladimir Cavarnali, George Lesnea, chiar dacă, în realitate, cel puţin un poet dintre cei enumeraţi mai sus (Carianopol) fusese, de fapt, influenţat de Ilarie Voronca, un imagist puternic ca şi Esenin. În perioada postbelică, influenţa lui Esenin s-a resimţit în poeziile lui  Mircea Dinescu, ale lui Ioan Alexandru şi ale lui  Adrian Păunescu.
          Lirica sa este contemplativă, de expresie modernă, caracterizată prin imagism şi o mare varietate de tonuri afective, de la perceperea cosmică a naturii ruse până la evocarea miturilor vechi păgâne şi creştine, de la nostalgia satului până la fronda faţă de formele civilizaţiei oraşului:
·         1915Ziua pomenirii („Raduniţa”);
·         1918Seninul („Goluben`”);
·         1918Transfigurare („Preobrajenie”);
·         1918Ceaslovul satelor („Selskii časoslov”)
·         1918Inoniia;
·         1918Toboşarul ceresc („Nebesnîi barabanscik”);
·         1919Cheile Mariei („Kliuci Marii”);
·         1920Confesiunea unui huligan („Ispoved` huligana”);
·         1921Pugaciov;
·         1924Moscova cârciumăreasă („Moskva kabaţkaia”);
·         1924Balada celor douăzeci şi şase („Ballada o dvadţati şest`”);
·         1925Rusia sovietică („Rus` sovetskaia”);
·         1925Anna Sneghina.
Proza: „Văgăuna şi alte scrieri în proză” a apărut  în traducere românească la Societatea „Adevărul” S.A., în anul 1992, în româneşte de Laurenţiu Duţă şi Simona Duţă.

           Lucrări ale autorului se găsesc şi în colecţiile Bibliotecii Judeţene ,,Antim Ivireanul" Vâlcea

De ce (re)vin la biblioteca?

Biblioteca Judeteana "Antim Ivireanul" Valcea                               

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Persoane interesate

Trafic pe blog

HTML hit counter - Quick-counter.net

Totalul afișărilor de pagină

Un produs Blogger.

About this blog