Primele zile ale lui Martie - luna de început nu doar de Primăvară, ci și de An Agricol - se confruntă cu dezlănțuirea unor energii nefaste, de care răspunzător e soarele tare al primăverii.
De aceea, încă de la Dragobete (24 februarie) - cap de primăvară, moment de logodnă a vietăților naturii, ziua constituirii perechilor atât de păsări, cât și pentru oameni -, fetele încep să se spele pe față cu apă de zăpadă topită, pentru a-și feri obrazul de razele dăunătoare ale soarelui de primăvară și pentru a fi „frumoase și drăgăstoase”.
De aici, înțelegem obiceiul purtatului Mărțișorului, menit să contracareze, magic, prin bănuțul de argint, aur sau alt metal, funcția distructivă a soarelui alb, orbitor și rece (Mărțișorul se pune în dimineața zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui).
Amuleta - „funia anului” - constituită din cele două fire împletite, înnodate, alb și roșu -, simbolizează iarna și vara, întunericul și lumina, frig și cald, sterilitate și fertilitate, lupta vieții asupra morții, biruința sănătății împotriva bolii.
Scopul punerii Mărțișorului la gât sau la mână (mai nou, în piept) este de a avea noroc în cursul anului, să fii sănătos și curat ca bănuțul argintiu sau auriu și ca, odată cu venirea primăverii și peste vară, să nu te scuture frigurile.
Mărțișorul se poartă până ce vezi primul pom înflorit, în care îl anini ca să fii sănătos și frumos ca florile pomului. Pus pe un trandafir, îți va fi fața rumenă ca acesta.
