200 de ani de la naşterea Cobzarului



Pictor şi gravor, Taras Şevcenko este considerat poetul naţional al Ucrainei. A trăit 47 de ani, dintre care 10 în exil, iar alţi 13 sub strictă supraveghere poliţienească. Este autorul “Cobzarului”, cartea cea mai de preţ din majoritatea caselor din Ucraina sfârşitului  de secol XIX şi începutul secolului al XX-lea, carte din care ucrainienii învăţau să citească memorând versurile.

Conaţionalul său,  Ivan Franko spunea despre el:
,A fost fecior de ţăran, dar a devenit un stăpân în împărăţia spiritului. A fost iobag, dar a devenit un titan în împărăţia culturii umane. Soarta vitregă l-a urmăit în viaţă pe cât i-a stat în putinţă, dar n-a izbutit să-i transforme aurul sufletului în rugină şi nici iubirea faţă de semeni în ură şi trufie

9 Martie - Ziua ofrandelor



Conform tradiţiei, în ziua mucenicilor se deschid porţile raiului, de aceea se pregătesc 40 de colaci numiţi mucenici,  sfinţi sau brădoşi. Aluatul se modelează în cerculeţe sau în forma cifrei opt. Mucenicii se fierb apoi în apă îndulcită cu miere şi cu adaos de nucă sau se coc în cuptor după care se ung cu miere şi cu nucă şi se dau ca ofrandă pentru sacrificiul celor 40 de ostaşi creştini.  

Sărbătoarea porneşte de la povestea Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia. Aceştia au trăit în secolul al IV-lea într-o perioadă în care creştinii erau persecutaţi pentru credinţa lor. Cetatea Sevastia era condusă de tiranul Agricolae, duşman al celor care credeau în Iisus. Aflând că 40 dintre ostaşii săi sunt creştini, i-a aruncat şapte zile în temniţă încercând să-i determine să se dezică de credinţa lor. Deoarece aceştia au refuzat să se închine zeilor, Agricolae a poruncit să fie supuşi unor chinuri îngrozitoare şi apoi ucişi. După trei zile, episcopul Petru a mers noaptea pe malurile râului împreună cu alţi creştini să adune oasele martirilor.

 În credinţa populară, în ziua mucenicilor se încheie “zilele babelor”, zilele capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc “zilelor moşilor” - zile mai calde. De aceea în această zi au loc numeroase ritualuri  de alungare a gerului . Se spune că aşa cum este vremea pe 9 martie aşa va fi timp de 40 de zile.

8 Martie - Ziua Internaţională a Femeii

"Mai frumoasă decât viaţa,
Doar femeia poate fi.
Mai deşteaptă ca povaţa,
Doar femeia poate fi."



 La mulţi ani!



Doar femeia poate fi - Dumitru Matcovschi

"Jurnalul lui Bridget Jones" - Helen Fielding



Helen Fielding s-a născut într-un oraş industrial din Yorkshire şi a studiat la Oxford. Ca ziaristă la BBC a realizat documentare despre Africa, iar în 1996 a publicat romanul  Jurnalul lui Bridget Jones, vândut în milioane de exemplare în întreaga lume.
În 1999, Helen Fielding continuă jurnalul simpaticului său personaj cu romanul Bridget Jones: La limita raţiunii.  Scris sub forma însemnarilor zilnice ale unei femei "de treizeci şi ceva de ani", în lupta cu singurătatea, kilogramele în plus, fumatul, alcoolul şi avansurile şefului, de un comic absolut irezistibil, Jurnalul lui Bridget Jones a devenit imediat bestseller. Satiră îndrazneaţă a relaţiilor umane din zilele noastre, romanul este gustat de publicul cititor de toate vârstele.
 


Hotărâri pentru Anul Nou:
Mă voi debarasa de toate troacele inutile din apartament.
Voi da săracilor toate hainele pe care nu le-am purtat timp de doi ani sau chiar mai mult.
Voi avansa pe plan profesional şi voi găsi un nou loc de muncă cu perspective.
Voi strânge bani într-un cont. Poate voi începe sa depun bani şi într-un fond de pensii.
Voi avea mai multă încredere în mine însămi.
Voi fi mai insistentă în urmarirea scopurilor propuse.
Îmi voi folosi mai judicios timpul.
Nu voi mai ieşi în oras în fiecare seară, ci voi sta acasă, citind cărţi şi ascultând muzică clasică.
Voi dona săracilor un procent din salariu.
Voi fi mai bună şi îi voi ajuta mai mult pe ceilalţi.
Voi mânca mai multe legume.
Mă voi da jos din pat dimineaţa de cum mă trezesc.
Ma voi duce la sala de sport de trei ori pe săptămâna, şi nu doar ca să cumpăr sandvisuri.
Voi aranja fotografiile în albume.
Voi stabili relaţii solide cu un adult care sa aiba simţul răspunderii.
Voi învăţa să programez aparatul video.

Miercuri, 15 martie
Mă surprind adesea privindu-mă în oglindă în cautare de riduri sau citind înfrigurată Hello! -  în căutarea cuiva pe care să îl iau drept exemplu (Jane Seymour are patruzeci şi doi de ani!), şi mă lupt cu teama adâncă din sufletul meu că într-o buna zi, dupa treizeci de ani, o să mă pomenesc brusc cu o fustă mare şi lăbărţată crescându-mi pe mine, cu o plasă de cumpărături crescându-mi în mâna, cu un permanent ţeapăn crescându-mi pe cap şi cu o faţă căzută şi plină de riduri, aşa, ca în efectele speciale din filme.

Sâmbătă, 6 mai:
Urăsc cabinele de probă. Toate femeile trag cu ochiul una la corpul celeilalte şi nimeni nu se priveşte în ochi. Există întotdeauna fete care ştiu că arată fantastic în orice rochie şi care se fâtâie prin tot spaţiul de probă strălucind de încântare, aruncându-şi părul pe spate, pozând în oglindă ca nişte fotomodele şi întrebând: "Asta mă face cumva să par grasă?", întrebare adresată prietenelor neapărat obeze, care arată ca nite bizoni de apă dulce în orice rochie.

IANUARIE = DECEMBRIE:
Recapitulare
Număr de hotărâri de Anul Nou îndeplinite: 1 (f.b.)
Progres excelent anul acesta.

“Porneşti în cotidian şi, fără să vrei, te pomeneşti în legendă.” Mircea Vulcănescu, 110 de ani de la naştere



Considerat filosoful culturii, Mircea Vulcănescu a  făcut parte dintr-o generaţie de gânditori, “elevi” ai lui Nae Ionescu. A fost un exemplar om de stat care a reuşit performanţa să ţină în frâu finanţele ţării în plin război mondial. Era un  om de o calitate cu totul aparte: generos, senin, rafinat, împăcat cu soarta, care radia inteligenţă spirituală chiar şi în temniţele comuniste în care şi-a sfârşit viaţa.

Mircea Vulcănescu susţine că „sufletul românilor se caracterizează printr-o serie de veleităţi de a fi în anumite feluri, printr-o serie de tentaţii, printr-o serie de reprezentări divergente despre sine, printr-o serie de sentimente de lipsa de actualitate care s-ar simţi întregite prin alunecarea în direcţia felului de a fi al anumitor altor popoare, pe care cu un cuvânt am încercat să le caracterizăm sub numele de ispite: ispita Romei, care a generat istoria culturală modernă a României, ne-a dat cronicarii, unirea religioasă şi şcoala latinistă; se întâlneşte azi la Blaj, cu nesfârşitul său şir de canonici; ispita greco-bizantină îl întâmpină pe bucureştean de cum iese la Mogoşoaia; ispita slavo-bizantină ne-a dat mânăstirile; ispita fondului nostru trac – pe Lucian Blaga, Vasile Pravan, Nae Ionescu, autohtoniştii; ispita franceză - paşoptismul funciar al întregii noastre culturi; ispita germană ne-a dat reacţiunea junimistă; ispita rusească – poporanismul şi, în parte, semănătorismul.
Mircea Vulcănescu în colecţiile bibliotecii: Aici

Mărţişorul



În calendarul ortodox 1 martie este ziua Evdochiei, o femeie martir numită şi Dochia. Tradiţia mărţişorului este o moştenire romană, iar cuvântul mărţişor - denumirea populară a lunii martie -  are origini latine. Acest străvechi obicei al primăverii este specific poporului român  şi îşi are originea în credinţele şi practicile agrare. Marte nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi al vegetaţiei. Această dualitate se remarcată în culorile mărţişorului, albul reprezentând pacea, iar roşul - războiul.

La Schela Caldovei arheologii au descoperit amulete asemănătoare mărţişorului. Documentar, mărţişorul a fost atestat prima dată într-o lucrare a lui Iordache Golescu, Condica limbii române.  Încă de pe vremea lor, dacii obişnuiau fie să înşire pietricele roşii şi albe pe o aţă, fie să atârne monede de argint, aur sau bronz pe două fire de lână împletite. Ei considerau că aceste mici amulete le vor aduce noroc şi vreme bună tot anul. De aceea le purtau din prima zi a primăverii şi până când copacii începeau să înflorească. Acela era momentul în care fiecare îţi agăţa mărţişorul de creanga unui copac în speranţa unui an bogat. Prin magia împletirii celor două şnururi, mărţişorul simbolizează unitatea contrariilor: căldura şi frigul, lumina şi întunericul, dragostea şi ura, binele şi răul, viaţa şi moartea.  

Mărţişorul se poartă în zilele babei Dochia, 1-9 martie, şi există şi acum obiceiul de a-ţi alege o anume zi din această perioadă ca simbol al vieţii tale din acel an. Astfel, o zi însorită prevesteşte un an bun, iar o zi mohorâtă, un an pe măsură. 

Baba Dochia este o bătrână zeiţă agrară care moare pe 1 martie şi renaşte de Mucenici,  pe 9 martie. Sunt multe legende legate de baba Dochia, dar majoritatea vorbesc despre hotărârea acesteia de a pleca cu turma de oi pe munte, convinsă că a venit primăvara. Pe parcursul călătoriei sale şi-a scos rând pe rând cele douăsprezece cojoace pe care le purta. Dar vremea s-a schimbat, a început să ningă, iar gerul s-a aşternut din nou. Dochia a îngheţat împreună cu oile sale, trasformându-se conform legendei, în stană de piatră. Se spune că  rocile care se pot observa pe Muntele Ceahlău sunt o mărturie a acestui mit românesc.
Mai multe informaţii: Catalog online

De ce (re)vin la biblioteca?

Biblioteca Judeteana "Antim Ivireanul" Valcea                               

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Follow by Email

Persoane interesate

Trafic pe blog

HTML hit counter - Quick-counter.net

Totalul afișărilor de pagină

Un produs Blogger.

About this blog