Recomandare de lectură

 

Faïza Guène - Azi ca mâine și poimâine (fr. Kiffe kiffe demain)

 

 

 

        Pictura de pe copertă, opera Alexandrinei Hristov, sigur este atrăgătoare, nu-i așa? La fel este și romanul: pur și simplu nu îl poți lăsa din mână odată ce ai început să îl citești.

 

        Autoarea cărții, Faïza Guène, a fost un copil precoce, cu o copilărie fericită. La 13 ani a început să scrie în revista colegiului, iar până la 17 ani realizase deja cinci scurt-metraje. La doar 19 ani compune primele pagini ale acestui roman. Profesorului ei de franceză, Boris Seguin, este cel care îi recunoaște talentul și o recomandă Isabellei Seguin, editor la Hachette Littératures, care îi publică romanul. Cartea face senzație în Franța și apoi în lume, se vinde în mai mult de 400000 de exemplare, fiind tradusă în peste 28 de limbi. Faïza abandonează studiile de sociologie începute pentru a se dedica scrisului. Scrie scenarii de film și încă 5 romane.

 

        Povestea Doriei, adolescenta magrebiană - protagonistă a acestui roman, ne oferă o perspectivă plină de umor asupra vieții din suburbiile Parisului (mediu din care autoarea însăși provine). Stilul de jurnal intim amintește de celebrul De veghe în lanul de secară al lui Salinger. Interesant de urmărit este însă modul în care sarcasmul juvenil și limbajul argotic reușesc parcă să înmoaie resentimentele eroinei: față de tatăl care a părăsit-o, față de bărbații pe care îi întâlnește sau de care aude vorbindu-se, față de școală, vecini, față de funcționari, reprezentanți ai instituțiilor de stat... Și cum, încet-încet, aprecierea ocupă tot mai mult loc în inima ei.

 

        Fără doar și poate, farmecul natural al relatării ne cucerește și pe noi definitiv.

      Citiți cartea

Recomandare de lectură

 

        Dara Codescu și Alice Năstase Buciuta semnează această nouă carte, iar Simona Catrina își aduce și ea contribuția prin mici însemnări care i-au supraviețuit, trei Șeherezade care vor să se salveze prin scris de singurătățile zidite în ele însele.

 

        Pe măsură ce citiți cartea probabil veți simți și dumneavoastră nevoia de a vă înscrie în acest club, select aș zice, al Proastelor care și-au dat seama cine sunt și ce pot face ca să fie mai bine.

       

        „... Am retrăit împreună, mereu și mereu, anii petrecuți împreună. Și ce bogate am fost! Dacă am fi știut de la început... Că fiecare zi ne-a mai încercuit cu un inel de lumină. Că fiecare hohot de râs ne-a adăpostit sub un clopot al unui timp irepetabil. Că fiecare tristețe ne-a vindecat de speranțe deșarte. Că fiecare neuitare ne-a pecetluit destinele...

        Tu nu vezi că nu ne putem separa? Lumile prin care trebuie să fi trecut până acum ne amestecă trăirile, undeva, în afara timpului. Și, dacă am fost deseori confuze, este pentru că toate trei am păcătuit, de multe ori, prin prostie. Prostia de a te risipi în cele patru zări, atunci când ar fi trebuit să stăm locului sau să alegem altă destinație. Prostia de a crede în vorbe de tinichea, pe care noi le-am poleit cu aurul apusurilor. Prostia de a ne învinovăți, fără să fi greșit cu nimic. Am plătit tribut pentru greșelile altora, am reinventat oameni care s-au simțit împovărați de frumusețea cu care i-am înnobilat. Am iertat rătăcirile celor pe care i-am iubit, înainte ca ei să uite drumul spre inimile noastre.

        Dacă tot vorbeai despre un exercițiu de imaginație, hai să spargem tiparele terestre și să ne prezentăm împreună în fața unui tribunal cosmic! Să elucidăm acolo măcar nesăbuința de a păcătui prin prostie...”

 

        Aceasta nu este doar portavocea feminismului, ci este o carte plină de mărturisiri, evocări, duioșie, poezie și un haz nebun.

 

        „Trei proaste” este, de fapt, manifestul multora.

 

 Citiți cartea