Cartea „Viețile Maestrilor” este un jurnal de călătorie întreprinsă în Tibet de Baird Spalding în fruntea unei expediții americane, presărat cu poveşti fascinante şi învăţături spirituale profunde, care satisfac atât cititorii pasionaţi de aventură, cât şi pe cei care caută să descopere înţelesurile ascunse ale vieţii şi să-şi lărgească orizontul spiritual.
Autorul face un rezumat al experiențelor trăite alături de Maeștri, pentru a scoate la lumină marile adevăruri fundamentale ale învățăturii lor. Maeştrii cu care autorul intră în contact pe parcursul călătoriei sale nu obosesc să scoată în evidenţă importanţa iubirii şi a respectării legilor divine, o premisă de bază pentru a ne putea manifesta fiecare Hristosul interior.
Mesajul principal care transpare din această carte este îndemnul adresat fiecăruia de a se întoarce spre Dumnezeu, spre propria sa divinitate, şi de a manifesta calităţile divine în relaţie cu tot ce ne înconjoară, pentru că „Dumnezeu este puterea pe care o are omul de a gândi drept în toate situaţiile”.
De remarcat este momentul în care Weldon, scepticul, îl recunoaște pe Iisus:
Apropiindu-se de Hardwar, Spalding și grupul său s-au oprit la casa unui american numit Weldon, unde au fost primiți cu multă căldură și invitați să rămână acolo câteva zile.
Weldon era un cunoscut scriitor care trăise mulți ani în India și care-și dorise să facă parte din expediția grupului, însă împrejurările nu au permis acest lucru. A doua zi, în timp ce ședeau în grădină, Weldon a spus că el nu credea că istoria vieții lui Iisus din Nazaret era pe deplin autentică. Deși studiase anumite documente, acestea nu îl convinseseră. La întrebarea conducătorului grupului dacă l-ar recunoaște pe Iisus, fiind pus față în față, Weldon i-a răspuns că, deși a renunțat să mai caute vreun indiciu care să-l convingă de existența lui Iisus, totuși, a rămas o rază de speranță care îl îndeamnă să creadă că, în momentul în care îl va întâlni pe Iisus, cu siguranță că îl va recunoaște. Neștiind dacă îl vor întâlni sau nu pe Iisus în călătoria lor, Tomas, conducătorul grupului i-a propus lui Weldon să-i însoțească. Acesta a acceptat cu bucurie și speranță propunerea de a se alătura grupului, având la dispoziție șase zile pentru a se întoarce.
Ajungând la destinația aleasă, în grădina hanului unde urma să fie cazați, au observat un grup de douăsprezece de persoane. În mijlocul grupului l-au zărit pe Iisus. Atunci, înainte ca cineva să fi făcut vreun gest sau să fi scos vreun cuvânt, Weldon s-a repezit cu mâinile întinse și prinzând mâinile lui Iisus a spus foarte fricit: „O!, te recunosc, te recunosc! Este momentul divin al întregii mele vieți”. După masa de prânz, grupul a mers în grădină unde Weldon l-a rugat pe IIsus să le vorbească. După ce IIsus le-a vorbit despre iubirea divină atât de pură încât ,,însăși liniștea s-a oprit, atentă, ca s-o asculte”, despre razele cosmice care se deosebesc ușor de toate celelalte radiații generate de pământ sau venite din galaxia solară, despre perfecțiunea umană și lumina vieții, Weldon a simțit din acel moment cum o lume nouă, o lumină nouă și o viață nouă i s-au deschis.
La întrebarea lui Spalding cum l-a recunoscut pe Iisus, Weldon i-a răspuns că nu și-a dat seama cum a știut că este El, dar a știut pur și simplu și nimeni și nimic nu va fi în stare să-i zdruncine această convingere.
