1 Iunie, Ziua Internațională a Copilului

 

„ Valul uriaș al zilelor se rostogolește domol. Neschimbate, ziua și noaptea urcă și coboară ca fluxul și refluxul unei mări nețărmuite. Săptămânile și lunile se scurg și apoi revin. Și întregul curs al zilelor este aidoma unei singure zile”: 1 Iunie, Ziua Copilului

Ziua Internațională a Copilului, sărbătorită pe 1 iunie, este o zi specială dedicată celebrării și protecției drepturilor copiilor din întreaga lume. În această zi, conștientizând importanța respectării drepturilor copiilor, organizăm diverse activități și evenimente menite să aducă bucurie copiilor.

 Ziua Copilului a fost proclamată pentru prima dată la Conferința Mondială pentru Bunăstarea Copilului, în august 1925, la Geneva, fiind oficializată de către Națiunile Unite în 1954, cu scopul de a promova bunăstarea copiilor și de a sublinia necesitatea educației, protecției și sănătății copiilor.

 Copiii au dreptul la o copilărie fericită și sănătoasă, la educație, la protecție împotriva abuzului și a exploatării și la oportunități egale, indiferent de mediul din care provin.

Ziua Copilului este o ocazie pentru a reflecta la progresele făcute în domeniul drepturilor copilului dar și asupra provocărilor rămase.

 Bibliotecile joacă un rol esențial în atragerea copiilor la lectură și contribuie la dezvoltarea lor educațională, socială și culturală. În multe biblioteci se organizează evenimente și activități destinate să încurajeze exprimarea creativă a copiilor și să le ofere o zi plină de distracție și veselie.

 În acest sens, Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul Vâlcea”  își aduce contribuția prin:

 

Acces la resurse diversificate

• ☺    Oferă o gamă largă de cărți și materiale educative adaptate diferitelor vârste și interese. Prin diversitatea colecțiilor, copiii au acces la povești, cărți ilustrate, benzi desenate, enciclopedii și multe alte resurse atractive menite să stimuleze curiozitatea.

 

Programe de lectură și activități educaționale

• ☺    Organizează cluburi de lectură, ateliere de creație, ore de povești, concursuri de lectură, jocuri educative, ateliere de vacanță etc. Aceste activități promovează lectura și creează o comunitate de tineri cititori care împărtășesc pasiunea pentru cărți.

 

Mediu plăcut și atractiv

• ☺    Pune la dispoziție spații de lectură special amenajate pentru copii (colorate, confortabile și dotate cu mobilier prietenos). Un mediu primitor și prietenos poate încuraja copiii să petreacă mai mult timp în bibliotecă și să descopere plăcerea lecturii.

 

Interacțiunea cu bibliotecarii

• ☺    Bibliotecarii sunt bine pregătiți pentru a recomanda cărți potrivite, în funcție de vârstă și preferințe. Bibliotecarii ghidează cititorii în explorarea colecțiilor, inspirându-i prin propriul entuziasm.

 

Program After school

• ☺   Oferă program After school pentru copiii care întâmpină dificultăți și nu își pot pregăti singuri temele.

         Copiii beneficiază de asistența și îndrumarea bibliotecarilor, cu acces la rafturile cu cărți.

                    Tehnologie și resurse digitale

• ☺   Pune la dispoziție cărți electronice, audiobook-uri și alte resurse digitale. Acestea pot fi deosebit de atractive pentru copiii din această generație digitală, familiarizați cu tehnologia.

 

Colaborări cu școlile

• ☺   Colaborează cu școlile locale pentru promovarea lecturii și pentru a organiza vizite de grup. Aceste parteneriate includ proiecte de lectură comună și activități extracurriculare care susțin curriculum-ul școlar.

 

Evenimente culturale

• ☺    Prin organizarea de evenimente culturale ‒ întâlniri cu autori, lansări de carte, spectacole de teatru pentru copii ‒ biblioteca contribuie la crearea unei culturi a lecturii și la stimularea interesului copiilor pentru citit.

 

                     Dezvoltarea colecțiilor

• ☺   Secția Împrumut carte pentru copii  a Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” Vâlcea deţine un fond de peste 52.000 de volume de carte pentru copii, structurat pe diferite domenii şi categorii de vârstă: mică (preşcolari), mijlocie (şcolari mici clasele I-IV), mare (şcolari clasele V-VIII). Dezvoltarea colecțiilor de carte destinate copiilor este un proces continuu, cu implicare activă și se raportează la cunoașterea nevoilor și intereselor tinerilor cititori pentru lectură.

    Achiziția de noi cărți menține colecția actuală și atractivă dezvoltând astfel în rândul tinerilor cititori pasiunea pentru lectură.

Prin multe inițiative, Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea reușește să devină un centru de atracție pentru copii,

să le ofere deopotrivă acces la informații și oportunități pentru a se dezvolta personal și social, într-un mediu adecvat. 

 

Atragerea copiilor la lectură prin intermediul bibliotecilor este un pas crucial în formarea și fidelizarea lor ca cititori, în plus, biblioteca joacă un rol primordial în promovarea unei societăți educate și informate.

 

Ziua Internațională a Copilului este mai mult decât o zi de sărbătoare! Este un apel global pentru a ne aminti de importanța protejării și promovării drepturilor copiilor. Este o zi în care întreaga lume se unește pentru a le oferi copiilor momente de bucurie și pentru a reafirma angajamentul nostru față de viitorul lor.

Această zi este un memento al responsabilităților noastre față de cei mai tineri membri ai societății, întrucât fiecare copil merită o copilărie fericită și protejată!

                                   La mulți ani buni și frumoși tuturor copiilor!

 

 Vă așteptăm să descoperim împreună poveștile din cărțile pe care Biblioteca le-a achiziționat recent!

Vă așteptăm să descoperim împreună poveștile din cărțile pe careBiblioteca le-a achiziționat recent!

 

  

15 ianuarie 2024, Ziua Culturii Naționale, marchează 174 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, poetul național al României

            Eminescu – poetul infinit al românilor 

 

Despre Mihai Eminescu, poetul născut la Ipotești pe 15 ianuarie 1850, Titu Maioresceu spunea că este „cel dintâi poet al României și geniul...care este și va rămâne cea mai înaltă încorporare a inteligenței române”.

 

„Eminescu vine meteoric în cultura românească și este vizibil, prin tot ce a scris, că avea obsesia infinitului. L-am putea compara cu un astru care vine din infinit, poposește o clipă aici, într-un spațiu și un timp special destinate, pentru a da culturii românești dimensiunile universului, în momentul în care limba, literatura, aproape nimic nu era pregătit pentru asta.

„Poeziei de până la el, care se remarca doar prin formă, trebuia să i se adauge spiritul, geniul, pentru a atinge nivelul sublimului astral. Acest meteor luminos adastă o clipită pe pământul nostru și pleacă, urmându-și cursa către alte orizonturi, pentru a le da și lor, probabil, aceași strălucire, aceeași dimensiune a universalului”

„Cei cu o anumită sensibilitate, citindu-l pe Eminescu, intră imediat în rezonanță cu el, tocmai pentru că își aud, în versurile lui, propriul lor suflet, având sentimentul că își declamă propria creație”.  („Drumuri spre Eminescu”)

• Poezia lui Eminescu este impregnată de mitologie și filozofie (de la Heraclit și Platon laSchopenhauer, Kant și Hegel), precum și de gândirea indiană și chineză.

•  În același timp, atât poezia, cât și proza sa sunt puternic influențate de romantismul german, în special Novalis, Goethe sau Lenau.

•    Cea mai notabilă influență asupra poeziei lui Eminescu rămâne folclorul și strămoșii spirituali ai poporului român.

•  A valorificat teme și motive folclorice, dându-le o nouă dimensiune poetică în poezii precum Luceafărul, Călin, Strigoii, Scrisoarea III, Doina, Revedere etc., transformând vorbirea simplă, țărănească, în limbaj poetic, folosind arhaisme și regionalisme, mânuind cu măiestrie rima și versul.

•  Deși este cunoscut mai ales pentru poezia sa, Eminescu a lăsat în urmă mai multe lucrări în proză (Sărmanul Dionis și Cezara fiind cele mai cunoscute) și numeroase articole și eseuri politice.

 

„Au mai existat şi nişte codri adânci

Şi un tânăr care vorbea cu ei,

Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt ?

 

Acest tânăr cu ochii mari,

Cât istoria noastră

Trecea bătut de gânduri

Din cartea cirilică în cartea vieţii,

Tot numărând plopii luminii,

ai dreptăţii, ai iubirii,

Care îi ieşeau mereu fără soţ.

 

Au mai existat şi nişte tei,

Şi cei doi îndrăgostiţi

Care ştiau să le troienească toată floarea

Într-un sărut.

 

Şi nişte păsări sau nişte nouri

Care tot colindau pe deasupra lor

Ca lungi şi mişcătoare şesuri.

 

Şi pentru că toate acestea

Trebuiau să poarte un nume,

Un singur nume,

Li s-a spus

Eminescu”

 (Marin Sorescu – Trebuiau să poarte un nume)

 

 

            Luceafărul (1986) este filmul dedicat lui Mihai Eminescu, figură emblematică a culturii şi a spiritualităţii româneşti, ilustrând viața și creația poetului (Regizor - Emil Loteanu, Muzica – Eugen Doga).

 

Luceafărul Film (1986) Partea 1 (youtube.com)

Luceafărul Film (1986) Partea 2 (youtube.com)

Semeția de a picta chipul Maicii Domnului...

Pictor pr. Sorin-Ioan Părăușanu

 

Motto: „Craiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalța-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupra-ne coboară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!”

(Rugăciune - MIhai Eminescu)

    Biserica Ortodoxă a păstrat nealterată tradiția iconografică și nu a îngăduit să decadă de la caracterul ei duhovincesc, la nivelul lucrărilor cu caracter laic, fără simț mistic și fără a avea vreo legătură cu smerenia și credința în Hristos.

    Arta iconografică nu reproduce, nu copiază și nu imită modelele pământești, ci tinde să pătrundă în lumea divinității.

    Obiectul ei nu este lumea trecătoare și schimbătoare, ci esența și ideea lumii eterne și neschimbătoare (Împărăția cerurilor), care se deschide numai privirilor minții.

    Icoana, în sens modern este arătarea Sacrului Divin, o „fereastră către cer”. Aceasta nu se confundă cu idolatria, ci este spirituală, rituală, harismatică.

    Icoana se cinstește nu în chip idolatru, ci pe baza asemănării, reprezentării iconografice cu persoana al cărui nume trebuie inscripționat pe icoană. Cinstirea se adresează prezenței iconice și nu materialelor folosite pentru realizarea ei.

    Frumusețea Maicii Domnului nu este trupească, ci duhovnicească, evocatoare de dragoste curată, sfințenie, de „întristare-veselă”.

    Frumosul sensibil este înlocuit cu FRUMOSUL ABSOLUT al Divinității. Aceasta este „cheia” cu care putem pătrunde în lumea icoanei, manifestare vizuală în timp și spațiu a realității dumnezeiești invizibile, depinzând de capacitatea fiecărui receptor de a o percepe.

    În orice biserică ortodoxă există o icoană a Maicii Domnului pe iconostas (pe partea nordică a Ușilor Împărătești), ținându-L pe Iisus în brațe, pe partea stângă.

    Nenumărate sunt icoanele care o reprezintă pe Maica Domnului, odoare cu mireasmă duhovnicească ce împodobesc lăcașurile sfinte.

 Creștinul a găsit întotdeauna alinare la Măicuța Domnului, cea „Grabnic Ajutătoare”, „Îndrumătoare”, „Dulce sărutare” etc., închinându-se cu evlavie zugrăvind-o cu credință adevărată.

    Icoana Maicii Domnului Platytera, „Platytera ton ouranon” (Cea mai încăpătoare decât cerurile) ─ deoarece L-a născus pe Hristos-Dumnezeu, Cel ce este Creatorul tuturor lucrurilor ─ consider că este sugestivă în a arăta Măreția Sfintei Fecioare Maria.

    „Cu frică și cu tremur”, cu adâncă smerenie se apleacă zugravul truditor în ale cucerniciei pentru a picta Chipul cel Sfânt și cu neputință, aș zice!

     O semeție! O mare provocare!

     Căci... „ochii ei sunt migdalați, umbroși, căprui, profunzi, serioși și, totuși, extrem de dulci, cu albul ochilor umbrit. Privirea îi este melancolică, simplă, directă, liniștită, plină de compătimire, iubitoare, întristată, dar, în același timp, plină de bucurie, severă, dar și plină de compasiune, plină de sfințenie, duhovnicească, nevinovată, meditativă, fără de critică, care conferă nădejde, răbdare smerită, întru totul modestă, departe de orice cugetare trupească, umană, dar care este dumnezeiască, inocentă, maternă, nobilă, cu o undă de admonestare, trează, senină, binevoitoare, ocrotitoare, neprihănită, rece, fulgerând pe toți cei cu cugete rele, tandră, pătrunzătoare, ascuțită, nedisimulată, cerească, rugătoare, neclintită”.

     Cum să cuprinzi necuprinsul în cuprins, nevăzutul în văzut lumesc, sfințenia în lume!

    Ceea ce contează, până la urmă, nu sunt nici mijloacele, nici tehnicile, nici materialele ce le folosim, nici perspectiva în care ele sunt valorificate, ci finalitatea lor, forma identificată la capătul drumului, nevoința celui ce îndrăznește a picta chipul sfânt al Maicii Domnului.

    Bineînțeles că există întotdeauna un orizont de așteptare și de ordin estetic, dar în cazul icoanei este mult mai mult decât atât, este mireasma unei alte lumi, a veșniciei însăși!

     Mântuitorul ne-a facilitat posibilitatea întrevederii acesteia: „Am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă” și ca răspuns final la întrebarea „Cum pictăm Chipul Maicii Domnului”, „FĂRĂ MINE NU PUTEȚI FACE NIMIC !”.

            Sau, cum ar spune latinul „Nihil sine Deo !”

 

                                                                            Mioara Comănescu