 |
| Pictor pr. Sorin-Ioan Părăușanu |
Motto: „Craiasă
alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalța-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupra-ne coboară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!”
(Rugăciune - MIhai
Eminescu)
Biserica Ortodoxă a păstrat nealterată tradiția iconografică și nu a
îngăduit să decadă de la caracterul ei duhovincesc, la nivelul lucrărilor cu
caracter laic, fără simț mistic și fără a avea vreo legătură cu smerenia și
credința în Hristos.
Arta iconografică nu
reproduce, nu copiază și nu imită modelele pământești, ci tinde să pătrundă în
lumea divinității.
Obiectul ei nu este
lumea trecătoare și schimbătoare, ci esența și ideea lumii eterne și
neschimbătoare (Împărăția cerurilor), care se deschide numai privirilor minții.
Icoana, în sens modern
este arătarea Sacrului Divin, o „fereastră
către cer”. Aceasta nu se confundă cu idolatria, ci este spirituală,
rituală, harismatică.
Icoana se cinstește nu în chip idolatru, ci pe baza
asemănării, reprezentării iconografice cu persoana al cărui nume trebuie
inscripționat pe icoană. Cinstirea se adresează prezenței iconice și nu
materialelor folosite pentru realizarea ei.
Frumusețea Maicii
Domnului nu este trupească, ci duhovnicească, evocatoare de dragoste curată,
sfințenie, de „întristare-veselă”.
Frumosul sensibil este
înlocuit cu FRUMOSUL ABSOLUT al Divinității. Aceasta este „cheia” cu care putem pătrunde în lumea icoanei, manifestare
vizuală în timp și spațiu a realității dumnezeiești invizibile, depinzând de
capacitatea fiecărui receptor de a o percepe.
În orice biserică
ortodoxă există o icoană a Maicii Domnului pe iconostas (pe partea nordică a
Ușilor Împărătești), ținându-L pe Iisus în brațe, pe partea stângă.
Nenumărate sunt
icoanele care o reprezintă pe Maica Domnului, odoare cu mireasmă duhovnicească
ce împodobesc lăcașurile sfinte.
Creștinul a găsit
întotdeauna alinare la Măicuța Domnului, cea „Grabnic Ajutătoare”, „Îndrumătoare”,
„Dulce sărutare” etc., închinându-se
cu evlavie zugrăvind-o cu credință adevărată.
Icoana Maicii Domnului
Platytera, „Platytera ton ouranon”
(Cea mai încăpătoare decât cerurile) ─ deoarece L-a născus pe Hristos-Dumnezeu,
Cel ce este Creatorul tuturor lucrurilor ─ consider că este sugestivă în a
arăta Măreția Sfintei Fecioare Maria.
„Cu frică și cu tremur”, cu adâncă smerenie se apleacă zugravul
truditor în ale cucerniciei pentru a picta Chipul cel Sfânt și cu neputință, aș
zice!
O semeție! O mare provocare!
Căci... „ochii ei sunt migdalați, umbroși, căprui, profunzi, serioși și, totuși, extrem de dulci, cu albul ochilor umbrit. Privirea îi este melancolică, simplă, directă, liniștită, plină de compătimire, iubitoare, întristată, dar, în același timp, plină de bucurie, severă, dar și plină de compasiune, plină de sfințenie, duhovnicească, nevinovată, meditativă, fără de critică, care conferă nădejde, răbdare smerită, întru totul modestă, departe de orice cugetare trupească, umană, dar care este dumnezeiască, inocentă, maternă, nobilă, cu o undă de admonestare, trează, senină, binevoitoare, ocrotitoare, neprihănită, rece, fulgerând pe toți cei cu cugete rele, tandră, pătrunzătoare, ascuțită, nedisimulată, cerească, rugătoare, neclintită”.
Cum să cuprinzi
necuprinsul în cuprins, nevăzutul în văzut lumesc, sfințenia în lume!
Ceea ce contează, până
la urmă, nu sunt nici mijloacele, nici tehnicile, nici materialele ce le
folosim, nici perspectiva în care ele sunt valorificate, ci finalitatea lor,
forma identificată la capătul drumului, nevoința celui ce îndrăznește a picta
chipul sfânt al Maicii Domnului.
Bineînțeles că există
întotdeauna un orizont de așteptare și de ordin estetic, dar în cazul icoanei
este mult mai mult decât atât, este mireasma unei alte lumi, a veșniciei
însăși!
Mântuitorul ne-a
facilitat posibilitatea întrevederii acesteia: „Am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă” și ca
răspuns final la întrebarea „Cum pictăm
Chipul Maicii Domnului”, „FĂRĂ MINE
NU PUTEȚI FACE NIMIC !”.
Sau, cum ar spune
latinul „Nihil sine Deo !”
Mioara Comănescu
