Recomandare de lectură

 


Faïza Guène - Azi ca mâine și poimâine (fr. Kiffe kiffe demain)

 

 

 

        Pictura de pe copertă, opera Alexandrinei Hristov, sigur este atrăgătoare, nu-i așa? La fel este și romanul: pur și simplu nu îl poți lăsa din mână odată ce ai început să îl citești.

 

        Autoarea cărții, Faïza Guène, a fost un copil precoce, cu o copilărie fericită. La 13 ani a început să scrie în revista colegiului, iar până la 17 ani realizase deja cinci scurt-metraje. La doar 19 ani compune primele pagini ale acestui roman. Profesorului ei de franceză, Boris Seguin, este cel care îi recunoaște talentul și o recomandă Isabellei Seguin, editor la Hachette Littératures, care îi publică romanul. Cartea face senzație în Franța și apoi în lume, se vinde în mai mult de 400000 de exemplare, fiind tradusă în peste 28 de limbi. Faïza abandonează studiile de sociologie începute pentru a se dedica scrisului. Scrie scenarii de film și încă 5 romane.

 

        Povestea Doriei, adolescenta magrebiană - protagonistă a acestui roman, ne oferă o perspectivă plină de umor asupra vieții din suburbiile Parisului (mediu din care autoarea însăși provine). Stilul de jurnal intim amintește de celebrul De veghe în lanul de secară al lui Salinger. Interesant de urmărit este însă modul în care sarcasmul juvenil și limbajul argotic reușesc parcă să înmoaie resentimentele eroinei: față de tatăl care a părăsit-o, față de bărbații pe care îi întâlnește sau de care aude vorbindu-se, față de școală, vecini, față de funcționari, reprezentanți ai instituțiilor de stat... Și cum, încet-încet, aprecierea ocupă tot mai mult loc în inima ei.

 

        Fără doar și poate, farmecul natural al relatării ne cucerește și pe noi definitiv.

      Citiți cartea

Recomandare de lectură

 

        Dara Codescu și Alice Năstase Buciuta semnează această nouă carte, iar Simona Catrina își aduce și ea contribuția prin mici însemnări care i-au supraviețuit, trei Șeherezade care vor să se salveze prin scris de singurătățile zidite în ele însele.

 

        Pe măsură ce citiți cartea probabil veți simți și dumneavoastră nevoia de a vă înscrie în acest club, select aș zice, al Proastelor care și-au dat seama cine sunt și ce pot face ca să fie mai bine.

       

        „... Am retrăit împreună, mereu și mereu, anii petrecuți împreună. Și ce bogate am fost! Dacă am fi știut de la început... Că fiecare zi ne-a mai încercuit cu un inel de lumină. Că fiecare hohot de râs ne-a adăpostit sub un clopot al unui timp irepetabil. Că fiecare tristețe ne-a vindecat de speranțe deșarte. Că fiecare neuitare ne-a pecetluit destinele...

        Tu nu vezi că nu ne putem separa? Lumile prin care trebuie să fi trecut până acum ne amestecă trăirile, undeva, în afara timpului. Și, dacă am fost deseori confuze, este pentru că toate trei am păcătuit, de multe ori, prin prostie. Prostia de a te risipi în cele patru zări, atunci când ar fi trebuit să stăm locului sau să alegem altă destinație. Prostia de a crede în vorbe de tinichea, pe care noi le-am poleit cu aurul apusurilor. Prostia de a ne învinovăți, fără să fi greșit cu nimic. Am plătit tribut pentru greșelile altora, am reinventat oameni care s-au simțit împovărați de frumusețea cu care i-am înnobilat. Am iertat rătăcirile celor pe care i-am iubit, înainte ca ei să uite drumul spre inimile noastre.

        Dacă tot vorbeai despre un exercițiu de imaginație, hai să spargem tiparele terestre și să ne prezentăm împreună în fața unui tribunal cosmic! Să elucidăm acolo măcar nesăbuința de a păcătui prin prostie...”

 

        Aceasta nu este doar portavocea feminismului, ci este o carte plină de mărturisiri, evocări, duioșie, poezie și un haz nebun.

 

        „Trei proaste” este, de fapt, manifestul multora.

 

 Citiți cartea

 


Noutati de carte

 





         Vizualizați

         Citiți mai departe


Bibliotecarul recomandă:

 



 

                            ESTETICA BUCURIEI: Puterea extraordinară a lucrurilor obișnuite de a aduce fericire

  

 

         Autoarea, INGRID FETELL LEE, a studiat timp de 10 ani modul în care designul ne poate influența sănătatea emoțională și nu numai. Prin paginile acestei cărți facem cunoștință cu artiști celebri: arhitecți și decoratori de interioare, specialiști în tehnica culorilor și grădinari, artizani de cuverturi multicolore și constructori de căsuțe în copaci, ceramiști și florari...

         Bazându-se pe numeroase cercetări din domeniul neuroștiinței, al psihologiei și, bineînțeles, al artei, precum și pe experiențe personale, această carte ne învață să observăm mai atent mediul înconjurător pentru a depista locuri și lucruri care trezesc în noi un sentiment autentic de bucurie. Căci, da, bucuria depinde și de lumea din jurul nostru și, da, bucuria o putem descoperi în cele mai neașteptate colțuri. Iar dacă nu este și nu este, o putem crea chiar noi!


                                                

                                                  Citiți cartea

 


Bibliotecarul recomandă:

 


“Geografia timpului: De ce timpul nu se măsoară la fel în toate culturile” de Robert Levine

 

 

            Timpul este una dintre pietrele de temelie ale vieții sociale.

            Cum se face însă că unora nu par a le ajunge cele 24 de ore dintr-o zi în vreme ce alții par a dispune de tot timpul din lume? Suntem controlați de timpul pe care ni-l arată ceasul sau suntem stăpânii propriului timp? Cum e înțeleasă punctualitatea în diferitele zone ale lumii?

             

            Specializat în psihologia socială și preocupat în special de modul în care diferitele culturi ale lumii percep și gestionează timpul, eruditul profesor american Robert Victor Levine determină 5 factori principali care influențează tempoul culturilor din întreaga lume: se pare că oamenii tind să se miște mai repede în locurile caracterizate de o economie sănătoasă, un grad înalt de industrializare, populație mai mare, climă mai rece și o cultură orientată spre individualism.

            Studiul amplu desfășurat de el și de colaboratorii săi compară 31 de țări în care au întreprins experimente de teren inedite, folosind 3 criterii de măsurare a ritmului vieții cotidiene: viteza de deplasare pe jos, viteza de lucru a funcționarilor de la poștă și precizia ceasurilor publice.

            Pe lângă cercetarea sociologică propriu-zisă, cartea cuprinde  și o scurtă istorie a timpului măsurat pe ceas (cadrane solare, ceasuri cu apă, ceasornice mecanice, standardizarea timpului, felul în care ceasul ne face să uităm de ritmul natural), dar mai ales o serie de relatări savuroase ale unor întâmplări...

 

            Veți putea afla astfel despre șocul cultural suferit de unele persoane dependente de muncă, suferind de „boala grabei”, care trăiesc într-un ritm alert, cu ochii mereu pe ceas, a căror unitate de măsură este uneori “claxosecunda” și care întâlnesc deodată persoane total relaxate, care își gestionează ziua și viața după timpul evenimențial...

            Cât de uimiți sunt când citesc pe unul dintre trenurile Indiei: “Încet se scrie cu 5 litere, la fel ca Viață. Viteză se scrie cu 6 litere, la fel ca Moarte”...

 

            Cum încearcă să înțeleagă mentalitatea unui student din Burkina Faso: “În țara mea nu există noțiunea de timp pierdut. Cum poți să pierzi timpul? Dacă nu faci ceva, faci altceva. Chiar dacă doar vorbești cu un prieten sau stai să te uiți în jur, faci ceva”...

           

            Cum descoperă că în țările unde birocrația este în floare, poți să plătești oameni care să stea la coadă la ghișee în locul tău...

 

            Și această carte rezervă un capitol special fascinantului exemplu al Japoniei, unde se desfășoară o muncă asiduă, dar există relații bune de lucru în cadrul companiilor, unde nu găsești ostilitate competitivă și mânie, ci doar mândria de a-ți îndeplini obligațiile cu succes, unde contează bunăstarea colectivă și nu afirmarea personală.

 

            Bineînțeles că este vital să înțelegi felul în care percepe timpul și îl exprimă cei dintr-o altă cultură atunci când e vorba despre relațiile politice, diplomatice, despre negocierile cu teroriștii.

            Cu toții vrem să evităm ciocnirile interculturale, precum și bolile induse de stres.

            Desigur, este potrivit să se evite punerea de etichete, stereotipurile excesive. Pentru că există variații și în cadrul aceleași țări: unele zone, unele localități au un ritm mai alert, altele un ritm mai lent. Și, mai ales, există diferențe individuale…, hm, destul de nefericite dacă se întâmplă să fii o persoană energică de Tip A într-o comunitate total relaxată de Tip B sau invers.

 

            (Studiul cărții devine chiar încurajator atunci când parcurgeți câteva pagini în vreme ce așteptați să se adune participanții pentru o ședință anunțată cu o săptămână înainte și programată a începe... în urmă cu 45 de minute.)

 

            Cartea poate fi consultată la Sala de Lectură a Bibliotecii Județene Vâlcea și poate fi împrumutată de la Secția Împrumut Carte pentru Adulți.


           Citiți cartea 


Bibliotecarul recomanda:

 

    O carte excelentă pentru pasionații de lectură în limba franceză!

Maruca Cantacuzino Enesco  - Prințesa rebelă

 

       Il était une fois...

    O biografie controversată, o poveste tulburătoare, deopotrivă tragică și fascinantă.

  

    „Un jour naquit une princesse dans la belle Moldavie, région tout au Nord [ de la Roumanie]; une contrée dʻ hivers glacés où hurlent les loups et sévissent les brigands, où les églises sont peintes dedans et dehors, où les servantes des boyards ont de grands yeux verts couleur dʻ océan changeant, où les fées courent les forêts et les sorcières cueillent la mandragore.”

 

     I s-a spus Maria, apoi a fost numită Maruca iar mai târziu va deveni o prințesă Cantacuzino. A fost celebră pentru frumusețea, originalitatea, inteligența și caracterul independent. Originală, uneori ciudată, considerată pe drept cuvânt o figură bizară și neînțeleasă. Mai târziu, Maria Cantacuzino devine soția lui George Enescu.

    Încercarea de a o cunoaște înseamnă să descoperi o prințesă ce avea calități intelectuale ieșite din comun, născută în zorii perioadei moderne (Belle Epoque), care va travesra istoria tulbure cu mult curaj și va face dovada unui nivel de gândire ridicat.

    Luând în considerație aceste aspecte, Maruca Cantacuzino Enesco este de actualitate, umană, contemporană.

                        Vreme de lectură, deschideți o carte!

O carte din colecțiile Bibliotecii Județene!    




De ce (re)vin la biblioteca?

Biblioteca Judeteana "Antim Ivireanul" Valcea                               

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Persoane interesate

Trafic pe blog

HTML hit counter - Quick-counter.net

Totalul afișărilor de pagină

Un produs Blogger.

About this blog