Nina Cassian (1924-2014)

Ieri, 16 aprilie 2014, românii au pierdut-o pe una dintre cele mai iubite poete. Nina Cassian s-a stins la New York, la vârsta de 89 de ani. Din 1985 era stabilită în Statele Unite, unde continua să scrie.

Nina Cassian s-a născut la 27 noiembrie 1924, la Galaţi, în familia unui funcţionar. La naştere se numea Renée-Annie Cassian-Mătăsaru. Între 1926-1935 s-a aflat împreună cu familia ei la Braşov, unde a urmat şcoala primară şi a început liceul. Din 1935, stabilită odată cu ai săi la Bucureşti, şi-a continuat studiile secundare la Institutul Pompilian.
       
În 1940 îi trimite, prin tatăl său, un caiet cu versuri lui Tudor Arghezi, care dă verdictul: "Talent incontestabil." Nu este singurul domeniu artistic de care se simte atrasă. Ia lecţii de desen cu G. Loewendal şi M. H. Maxy, de actorie cu Beate Fredanov şi Al. Finţi, de pian şi compoziţie muzicală cu Th. Fuchs, Paul Jelescu, Mihail Jora şi Constantin Silvestri. În 1942 parcurge ultimele două clase de liceu într-un singur an şi trece examenul de bacalaureat.
A lăsat în urma sa numeroase poeme, care au apărut atât în România, cât și în străinătate.

„Mă mustru pentru că am fost o dreptcredincioasă, că m-am supus anumitor canoane şi am scris nişte poezii proaste. Mă mustru pentru buna mea credinţă, pentru naivitatea mea. Mă felicit că am putut să ies din acea enclavă, din acel prizonierat al limbajului şi că am putut să revin la poezie, la muzică şi la mine insămi.

Am o problemă cu scurgerea timpului, pe care am şi făcut-o publică. Eu nu am avut o senzaţie de trecere de la copilărie la adolescenţă, tinereţe, maturitate, bătrăneţe... Nu simt nici o modificare cu excepţia anatomiei. Mi se pare viaţa mult prea scurtă ca să o mai segmentăm. Bătrăneţea nu mă sperie decăt sub raport fizic. Nici moartea nu mă sperie. Nu programez niciodată nimic. Dacă o să simt să scriu o poezie de ziua mea, o voi face", spunea poeta pentru
Jurnalul Național, în 2007.

Poeta a murit în urma unui stop cardiac. În ultimele clipe, cei dragi i-au fost alături.
Iată una dintre cele mai frumoase poezii ale sale:

Când s-au văzut?

Sînt clipe ciudate,
neînsemnate
pe harta iubirii
de la-nceput.
Clipe pe care,
mult mai tîrziu,
la cauţi, cum cauţi,
printre nisipuri,
firul de aur
pur, străveziu...

Cînd s-au văzut?
Într-una din acele clipe
cînd o fată vrea să-şi agaţe
jacheta roşie-ntr-un cui,
şi cuiul e prea sus,
şi el îi ia jacheta roşie
şi cu un gest sigur
o atîrnă în cuiul cel negru -
sau cînd el o întreabă:
"nu vă supără fumul"
şi ea răspunde "nu",
şi pentru întîia oară
îşi fac intrarea în scenă
glasurile, glasurile
aceste suple
fiinţe de taină
cu roluri duble,
de slavă şi hulă,
de cîntec şi spaimă,
sau cînd avionul se-apleacă pe-o parte,
şi fata se teme
şi pentru că se teme, surîde,
şi surîde şi el
ca să-i de acuraj,
sau cînd cade o carte
şi el o ridică
şi află că ea citeşte "Roşu şi Negru"...

De ce (re)vin la biblioteca?

Biblioteca Judeteana "Antim Ivireanul" Valcea                               

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Blog Archive

Persoane interesate

Trafic pe blog

HTML hit counter - Quick-counter.net

Totalul afișărilor de pagină

Un produs Blogger.

About this blog