Emil Cioran





Emil Cioran  s-a  născut la  8 aprilie 1911 la Răşinari, lângă Sibiu, ca al doilea copil al preotului ortodox Emilian Cioran şi al soţiei sale Elvira, născută Comăniciu, în calitate de cetăţean al părţii maghiare a monarhiei habsburgice.

Frecventează, începând din 1921, Liceul „Gheorghe Lazăr" din Sibiu, oraş în care se va muta întreaga familie în 1924.

"Ziua cea mai tristă din viaţa mea a fost ziua în care tatăl meu m-a dus, într-o şaretă, în gazdă la Sibiu. N-am să uit niciodată ziua aceasta când am avut impresia că totul s-a distrus în viaţa mea, că eram condamnat la moarte  "

"Nu voi uita niciodată spaima, groaza, durerea, pe care le-am simţit, când a trebuit să plec la oraş, la liceu. Mă văd şi acum în prima zi după plecarea părinţilor mei, la fereastra acelei pensiuni germane. Ce strângere de inimă, ce sfâşiere..."





Între 1928 şi 1932, urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În ultimul an de facultate, publică articole în periodicele CalendarulFloarea de focGândireaVremeaAzi. Îşi încheie studiile universitare cu o teză de licenţă asupra intuiţionismului bergsonian. În acelaşi an (1932), se înscrie la doctorat, sperând să obţina astfel o bursă în Franţa sau Germania. În 1934, îi apare prima carte, Pe culmile disperării, pentru care i se conferă Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Va mai publica încă patru cărţi în ţară, înainte de a se stabili definitiv în Franţa. Între 1933 şi 1935, se află la Berlin, ca bursier al Fundaţiei Humboldt. Reîntors în ţară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Şaguna" din Braşov. În 1936, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, a cărei variantă definitivă (ramasă inedită până în 1991) va fi incheiată în 1945, an când se stabileşte definitiv în Franţa. După 1945, începe să scrie în limba franceză, iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Precis de decomposition; îi vor urma, până în 1987, încă nouă, publicate la aceeaşi prestigioasă editură pariziană. Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). Moare la Paris, în data de 20 iunie 1995.


   Lucrări aflate în colecţiile Bibliotecii Judeţene Vâlcea:


De ce (re)vin la biblioteca?

Biblioteca Judeteana "Antim Ivireanul" Valcea                               

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Follow by Email

Persoane interesate

Trafic pe blog

HTML hit counter - Quick-counter.net

Totalul afișărilor de pagină

Un produs Blogger.

About this blog