Mari exploratori: cucerirea si inventarea lumii

Aventura de câteva milenii parcursă de omenire de la prima explorare a lumii şi până la cucerirea ei,  dramele şi întâmplările care au marcat acest drum sunt descrise şi ilustrate în  enciclopedia Mari exploratori: cucerirea şi inventarea lumii, apărută la Editura RAO,  în colecţia Larousse.

Lucrarea nu se rezumă la a puncta faptele în ordine cronologică, ci prezintă fiecare eveniment sub forma unor povestiri din care nu lipsesc legende şi episoade mai puţin întâlnite în manualele de istorie sau geografie.

Aflăm de aici cum au reuşit primii oameni să înfrunte frigul ultimei ere glaciare,  cum au reuşit primii navigatori să ocolească primejdiile din largul mării pe corăbii cu rame şi pânze şi fără busole.  

Interesante sunt şi harţile, desenele sau picturile care ilustrează textul. De exemplu, o hartă a lumii din sec. al XV-lea executată de un inginer din Alexandria, dupa Ptolemeu, reprezintă lumea aşa cum şi-o imaginau strămoşii noştri.

 Descrierile călătoriilor şi aventurile exploratorilor ne poartă printr-o perioadă de 5000 de ani, pe toate continentele. Aflăm despre delirul mistic al lui Columb, cine şi de ce a numit noul continent descoperit dupa numele lui Amerigo Vespucci, prin ce s-au remarcat expediţiile lui Vasco da Gama sau cele ale lui Magellan, totul despre mitul fabulosului Eldorado, despre pionierii Himalayei şi ai celor doi poli. 

O poveste captivantă a experienţelor, cuceririlor şi călătoriilor care au permis umanităţii să cucerească Pământul, dar şi să se avânte în spaţiu.

Toate acele expediţii şi exploratori care au contribuit la descoperirea lumii şi la configurarea hărţilor sunt prezentate într-o formă atractivă atât din punct de vedere al informaţiei, cât şi al prezentării grafice. Enciclopedia se adresează elevilor de orice vârstă şi poate fi consultată la Sala de lectură a  Bibliotecii Antim Ivireanul.
 Biliografie:

Mari exploratori: cucerirea si inventarea lumii, Larousse

Calomnia

Firea deosebit de emotivă a lui Botticelli se întrevede în tabloul cu subiectul antic intitulat Calomnia, inspirat din povestirea lui Lucian din Samosata despre una dintre lucrările pictorului grec, Apelles. Acţiunea se desfăşoară în cadrul unei scene de teatru antic, pe un fundal de arcade elaborat decorate, în dosul cărora se întrevede doar un pământ sterp şi infinitatea cerului. Judecătorul Mida, înconjurat de figurile alegorice ale Ignoranţei şi Invidiei, întinde mâna spre figura bărbatului care reprezintă Calomnia, în dosul căruia trei furii târăsc victima, trăgând-o de păr. Victima are mâinile prinse într-o rugăciune, iar picioarele sunt suprapuse sugerând rastignirea.  În urmă-i, înfăşurată în negru, apare Remuşcarea, privind îngrozită înapoi spre superbul nud feminin, întruchipând Adevărul. Nude apar doar victima şi Adevărul.

Cum a reuşit Lucian din Samosata să descrie acestă scenă care l-a inspirat pe Botticelli putem afla citindu-i scrierile: Lucianus, Samosatensis în colecţiile Bibliotecii Antim Ivireanul Prozatorul grec, considerat şi creatorul pamfletului a stâpânit într-un mod remarcabil ironia mai ales atunci când a creionat tipologiile umane contemporane lui.

Tema calomniei, foarte frecventă în literatură, apare şi în muzică. Una dintre cele mai cunoscute arii din istoria muzicii de operă este Aria calomniei de Gioacchino Antonio Rossini pe care o puteţi asculta la Secţia Multimedia Il Barbiere di Siviglia [CD Audio]

„Calomnia e o recunoaştere de superioritate: cel ce calomniază arată că are nevoie de muncă pentru a te aduce la nivelul său.” ( Nicolae Iorga, Cugetari-în colecţiile bibliotecii )

Şarpele cu ochelari – in memoriam Teodor Brucăr

“Viaţa sa a fost o regiune bine delimitată. S-a învecinat la nord cu dilema, la sud cu literatura, la est cu visul şi la vest cu muzica.”

Pro Event România în colaborare cu Biblioteca Judeţeană "Antim Ivireanul" Vâlcea vă invită joi, 6 februarie, la evenimentul prilejuit de lansarea cărţii “Şarpele cu ochelari”, lucrare în care se regăsesc gândurile lui Teodor Brucăr publicate de-a lungul timpului pe blogul său. 

A trecut aproape un an de când a plecat Tudorel Brucăr, iar bunul său prieten Bobiţă Cătuşanu a strâns toate însemnările şi a alcătuit un volum impresionant care va fi prezentat joi, la ora 18.00 la Sala de conferinţe a bibliotecii.

A fost jurnalist şi bibliotecar, a iubit deopotrivă muzica şi  cărţile, iar vocea de la radio era la fel de plăcută ca firea lui pe care o (re)descoperim în "Şarpele cu ochelari."

"Piano

În timp ce ne pregătim să trăim, trece viaţa pe lângă noi (naivii), crezând că putem stopa curgerea nisipului din clepsidră. Ne luăm cu toate prostiile, ne facem probleme din orice fleac, ca şi când lumea nu ar fi destul de complicată şi aşa, muncim de parcă fără noi maşinăria universului s-ar gripa, nu avem timp să ne tragem sufletul la mal şi să privim cu drag la această zi gri, rece şi ploioasă, uităm de prieteni şi de noi înşine, privindu-ne existenţa ca pe un film din care lipsesc personajele principale, suntem grăbiţi spre nicăieri frunzărind propria viaţă ca pe o revistă colorată în sala de aşteptare de la dentist, ne enervează, ne sperie şi ne aduc la disperare: politrucii nemernici, mitocanii agresivi, nesimţiţii vocali, cretinii care violează Limba Romană, ipocriţii cu gulere albe, leneşii văicăreţi, şmecherii cu pedigree, moluştele de mall, şoferii impertinenţi, ochii în spatele cărora se căscă un hău. Sunt zile în care te cauţi şi nu te (re) găseşti dar, sunt ceasuri moi în care îţi ştii amintirile pe care le vei avea.....

La sfârşit de săptămână încerci să-ţi lingi rănile, să-ţi pui ordine în gândurile răvăşite şi să ieşi din labirintul cu oglinzi paralele, să-ţi aduci aminte de vremurile care nu au venit încă şi poate te gândeşti să încerci şi un alt registru, ceva mai... piano!"

(Fragment din "Sarpele cu ochelari" - Teodor Brucar)

Concurs de eseistică "Pasărea Phoenix"

 "Promisiunea fericirii sau Renaşterea prin Sfânta Taină a Botezului la Nicolae Steinhardt "

Sala de lectură şi Secţia de Împrumut carte pentru adulţi vă invită să participaţi la concursul de eseistică "Pasărea Phoenix".  Creaţiile voastre nu trebuie să depăşească mărimea unei coli A4 şi pot fi depuse pe tot parcursul lunii februarie 2014 la:

- Sala de lectura a Bibliotecii Judeţene Antim Ivireanul

- prin e-mail : biblioteca_antim@bjai.ro

- prin poştă: Biblioteca Judeţeană Antim Ivireanul Vâlcea, strada Carol I, nr. 26
Râmnicu Vâlcea, cod. 240591, jud. Vâlcea.

Vă rugăm să nu uitaţi să menţionaţi şi datele voastre de contact (nume, prenume, adresa e-mail, nr. de telefon).

Premierea participanţilor va avea loc luni, 17 martie, la ora 16.00 în cadrul manifestării "Nicolae Steinhardt -Viaţa ca o poveste de dragoste"

Bibliografie:

N. Steinhardt - Dăruind vei dobândi

N. Steinhardt - Jurnalul fericirii

N. Steinhardt - Prin alţii vei dobândi - eseuri vechi şi noi

Zaharia Sângeorzan - Monahul de la Rohia. N.Steinhardt răspunde la 365 de întrebări

Elena Ciungan - Nicolae Steinhardt - viaţa ca o poveste de dragoste

Amoc de Stefan Zweig

În Amoc, ca în multe dintre lucrările sale, Zweig pune accentul pe mintea umană, pe felul în care aceasta ne poate păcali uneori că suntem victime ale propriului destin. El însuşi a ales să-şi încheie viaţa într-un mod straniu, alături de soţia sa.

 

Un tânăr medic aflat în jungla din Malaysia primeşte vizita unei femei, singura femeie pe care o vedea în cei şapte ani petrecuţi acolo. Ceea ce părea o simplă întâlnire s-a tranformat într-o adevarată obsesie, obsesia faţă de o femeie. Nebunia şi dragostea se strecoară în mintea bărbatului, determinându-i acţiunile şi viaţa. 

“ - ... ştiţi ce e amocul? (...)    E mai mult decât o beţie...    e o nebunie... un fel de turbare a  oamenilor...   Un acces de monomanie absurdă şi ucigaşă, care nu se poate compara cu nicio altă otrăvire alcoolică...”

 Citate

Citind acestă povestire înţelegi cât de fascinantă este mintea umană, cât de nefirească este puterea ei de a te aduce în faţa unor provocări pe care nu le mai poţi controla şi cât valoareză viaţa pentru în tânăr lovit de amoc.

 Bibliografie:

Amoc  / Stefan Zweig . ─ Bucureşti : Abeona, 1992

Secret arzător / Ştefan Zweig; în româneşte de Elena Davidescu prefaţă de Hertha Perez . ─ Bucureşti : Editura pentru Literatură Universală, 1966

Pantofii Cenuşăresei

Charles Perrault este un autor francez, din înalta societate pariziană a secolului al XVII-lea.  A publicat Poveştile mamei mele, Gâsca în 1697, poveşti care s-au bucurat imediat de succes şi au promovat un nou gen literar: basmul. Printre versiunile sale inspirate din poveştile clasice sunt: Frumoasa din Pădurea Adormită, Scufiţa-Roşie, Barbă-Albastră, Motalul Încălţat, Cenuşăreasa.

Cenuşăreasa este o poveste veche şi universală. Versiunea chineză datează din sec. al IX-lea, dar existau alte 340 de versiuni până la cea scrisă de Perrault. În nici una dintre acestea nu se fac referiri la pantofii de sticlă. În povestea din China – Zeh-Shen- pantofii sunt confecţionaţi din fir de aur, iar în versiunea din Scoţia – Rashie-Coat -  aceştia sunt făcuţi din trestie. În povestea medievală din Franţa, adaptată de Perrault, pantofii sunt descrişi ca fiind din blană de veveriţă. 

Mulţi consideră că greşeala (vair-veveriţă / verre-sticlă) a fost comisă înainte de Perrault, care nu a făcut altceva decât să o repete. Alţii cred că pantofii de sticlă au fost inventaţi de Perrault, fără să existe vreun echivoc.

Se poate spune însă cu certitudine că Perrault nu numai că a cizelat Cenuşăreasa, adăugând în povestire şoriceii, dovleacul şi zâna cea bună,  dar a redus în acelaşi timp şi caracterul sângeros al variantelor anterioare.

Cenuşăreasa este o poveste îndrăgită de cei mici, iar Secţia pentru Copii a Bibliotecii Antim Ivireanul vă invită să o citiţi.

Thales din Milet - “Să te cunoşti pe tine însuţi”.

Considerat unul dintre cei şapte înţelepţi ai Greciei, Thales din Milet a rămas în istorie pentru cosmologia sa bazată pe ideea că apa este esenţa întregii materii. Filosofului grec i se atribuie prezicerea eclipsei de Soare din 585 î. Hr. şi se spune că a fost primul care a explicat logica apariţiei eclipselor. Datorită talentului său matematic ieşit din comun, a  stabilit înălţimea piramidelor cu precizie, doar măsurând umbra acestora pe nisip, iar estimarea distanţelor a fost posibilă numai după utilizarea celor patru teoreme ale lui Thales.

 Cineva l-a întrebat care este cel mai greu lucru pentru oameni, iar înţeleptul a răspuns: “Să te cunoşti pe tine însuţi”. 

Deşi nici una dintre scrierile lui nu a fost găsită, cunoaştem munca sa din scrierile altora.

Biblioteca Judeţeană "Antim Ivireanul" vă pune la dispoziţie următoarele lucrări:

Filozofii lucrurilor pământeşti: Vieţile, epocile şi ideile marilor economişti - Robert L.Heilbroner

Filosofia antică, europeană şi orientală . fascicula 1, Grecia, de la Thales până în preajma platonismului [Carte litografiată]

O istorie a filosofiei greceşti - W.K.C.Guthrie

Despre vieţile şi doctrinele filozofilor - Diogenes Laertios

Socrate, Bruno, Galilei în faţa justiţiei -Doru Cosma

Ştiinţa în istoria societăţii - J.D. Bernal

Drama de la Mayerling

Claude Anet, un scriitor francez născut în Elveţia a reconstituit  în romanul Mayerling, drama  care a zguduit Imperiul Austro-Ungar la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Moştenitorul tronului Austro-Ungariei, fiul lui Franz Josef și al împăratesei Sissi, arhiducele Rudolf a murit la vârsta de treizeci de ani, alături de tânăra lui iubită,  Maria Vetsera  în circumstanțe dubioase, în castelul de vânătoare de la Mayerling pe 30 ianuarie 1889. Din acea zi, până când a murit, 9 ani mai târziu, înjunghiată la Geneva, împărăteasa Elisabeta nu s-a mai îmbrăcat decât în negru.

Dramă a unei pasiuni romantice, prezentată adesea ca dublă sinucidere, ruletă americană, crimă urmată de sinucidere sau complot politic a constituit o sursă de inspiraţie pentru autorul francez. “Drama de la Mayerling” este descrisă într-un stil specific romantismului vienez, dar conţine note extrase din corespondenţa şi documentele oficiale.

S-au scurs 125 de ani de la moartea celor doi îndrăgostiţi şi misterul continuă să persiste. Este interesant faptul că această istorioară a avut o influenţă indirectă şi asupra declanşării Primului Război Mondial, de la începutul căruia se împlinesc anul acesta 100 de ani. După moartea lui Rudolf, Franz Josef l-a numit moştenitor al tronului pe Franz Ferdinand, cel care a fost asasinat la Sarajevo, la 28 iunie 1914, act care a constituit motivul formal al începerii războiului.

 

In ceea ce priveşte „Drama de la Mayerling”, dacă a existat un secret, dacă a fost vreo enigmă sau doar o poveste de dragoste fără speranţă, puteţi găsi răspunsul în colecţiile bibliotecii.

Recomadări:

Mayerling de Claude Anet .

Destinul nefericit al prinţului Rudolf de  István Bart

Sissi, împărăteasa Austriei de Elisabeth Burnat

Das leben des Kronprinzen Rudolf de Oskar Freiherr von Mitis

William Somerset Maugham (1874-1965) - 140 de ani de la naştere

A avut o viață lungă, fascinantă, complicată, o viață plină de farmec, de faimă și bogaţie, dar în egală măsură presărată cu momente tulburi, tristeţe, disperare uneori, toate trăite între două secole.

William Somerset Maugham a fost un romancier, dramaturg şi nuvelist englez, născut la Paris, pe 25 ianuarie 1874. Prima limbă învăţată a fost franceza, iar acest fapt a fost determinant pentru stilul special de a scrie, după cum afirmă unii critici.

A servit în ambele războaie mondiale, a călătorit în mod constant, a păstrat note detaliate despre tot ce a văzut şi a folosit însemnările în povestirile sale. S-a căsătorit o singură dată, a avut o fiică și nepoți.

Opera lui se caracterizează printr-un stil simplu şi concis, decoruri cosmopolite şi o înţelegere ageră a naturii umane. Pe lângă literatură şi filosofie, Maugham a studiat medicina, iar Sclavia umană este povestirea semiautobiografică a procesului dureros de maturizare a unui tânăr student la medicină. In timpul Primului Război Mondial a lucrat pentru British Secret Service, ca agent de spionaj în Rusia, iar această experienţă a fost redată mai târziu în volumul de povestiri Ashenden sau Agentul britanic. Este autorul celebrelor romane: Luna şi doi bani jumate (probabil cea mai faimoasă carte a sa), Vălul pictat, Plăcerile vieţii, Vila de pe colină, Tăişul briciului, Cătălina… şi a unor volume de povestiri precum A tremurat o frunză,  Şase povestiri la persoana întâi singular considerate capodopere ale literaturii engleze.

“Mi s-a părut că trebuie să-mi îndrept atenţia către claritate, simplitate şi eufonie. Am aşezat aceste trei în ordinea importanţei pe care le-am acordat-o.”(W. Somerset Maugham)

Scrisul a fost vocaţia lui pe care şi-a urmat-o toată viaţa. Este un scriitor desăvârşit, inteligent, straniu, generos, iar cărţile lui au inspirat mai multe ecranizări decât oricare alt autor – 92.

 

“Decăderea este însăşi esenţa succesului, iar succesul nu este el însuşi decât o intermitenţă a decăderii, căci cine ţi-ar putea spune dinainte clipa când înfăţişarea unui lucru va întoarce cealaltă faţă. Cel care tânjeşte după dragoste, o va găsi în liniştea şi inocenţa începutului. Blândeţea asigură izbânda celui care atacă şi mântuire celui care se apară. Ca să fii puternic, va trebui să-ţi înfrângi înainte de toate, propriile tale porniri”. (W. Somerset Maugham – Fumul amăgirilor)

Salvador Dali, 25 de ani de la moarte - Metamorfoza lui Narcis

Trecând Millenium Bridge, pe partea dreaptă a Tamisei eşti întâmpinat de Globe Theatre şi Tate Modern Museum aflate la mică distanţă unul de celălalt. Tate Modern este unul dintre cele mai frumoase muzee de artă din lume, care se concentrează pe colecţionarea operelor realizate din 1900 şi până în prezent. Parcurgând spaţiile de expunere neobişnuite, ajungi în faţa unei lucrări impresionante: Metamorfoza lui Narcis, celebra pictură a lui Salvador Dali. 

Subiectul tabloului este legenda greaca a lui Narcis, aşa cum este redată de poetul latin Ovidiu: un tânar de o frumuseţe copleşitoare, îndrăgostit de propria-i imagine reflectată, şi care, neputând să o îmbrăţişeze,  a murit de frustrare. Zeii l-au  transformat apoi într-o floare care îi poartă numele.

Pentru a imprima un efect halucinant transformării lui Narcis,  Dalí a folosit o tehnică meticulosă, de un realism fotografic,  pe care a descris-o ca fiind "fotografia color pictată manual". În plan îndepărtat,  se află tânărul îngenuncheat, înainte de tranformare, în timp ce în prim plan, acesta ia forma unei mâini care ţine în vârful degetelor un ou din care răsare o narcisă. Arta iluzionismului de maestru a tehnicii lui Dali însufleţete imaginea dublă, imposibil de redat printr-o reprezentare originală. 

 Dali a scris chiar o poezie despre această imagine şi a oferit sugestii despre modul în care trebuie privit tabloul; artistul îi sfătuieşte pe privitori să vizualizeze pentru un timp tânărul de pe piedestal până când privirea le fuge involuntar spre forma metamorfozată, în timp ce imaginea se transformă brusc în imaginea unei mâini. O mână care se ridică din propria reflexie.

Acesta este primul tablou a lui Dalí care a fost realizat în întregime în conformitate cu metoda paranoico-critică, pe care artistul a descris-o ca fiind  "o metodă spontană a cunoașterii iraționale, bazată pe asocierea critic - interpretativă a fenomenelor de delir"

(Cucerirea iraționalului din Viaţa secretă a lui Salvador Dali, lucrare aflată în colecţiile Bibliotecii Antim Ivireanul Vâlcea).

 Salvador Dalí (Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech) (11 mai 1904 - 23 ianuarie 1989,) a fost un pictor spaniol, originar din Figueres, Catalonia, reprezentant al curentului suprarealist în artă. A avut o viaţă tumultoasă, a fost o personalitate egocentrică, de o excentricitate uneori şocantă. 

Lucări despre viaţa şi opera lui Salvador Dali aflate în colecţiile bibliotecii: http://toread.bjai.ro:8080/opac/search?q=dali%2C+salvador&max=1&view=&sb=relevance&ob=asc&level=all&material_type=all&location=0

Cine a fost Moş Ion Roată?

Moş Ion Roată

Il ştim din poveştile lui Ion Creangă şi îi asociem numele cu Unirea din 24 ianuarie 1859. Dar Moş Ion Roată nu este doar personajul  “cu gâdilici pe limbă” aşa cum îl descria marele povestitor, ci şi ţăranul cu un destin aparte, care avea să-şi trăiască momentul de glorie la finele anilor 1850.

Avea 53 de ani în momentul unirii, venea dintr-un sat din Vrancea şi era un susţinător înflăcărat al Unirii Principatelor. Ion Roată a reprezentat interesele ţărănimii ca deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei, deşi era neştiutor de carte. In jalba deputaţilor moldoveni, al cărei prim semnatar era Ion Roată (purtând marca grea a ţărănimii analfabete – semna “cu degetul”), erau infăţişate în imagini zguduitoare starea ţărănimii şi temeiul revendicarilor sale. Se cerea ca “săteanul să fie pus în rândul oamenilor, să fie interzisă bătaia…, iar satele să-şi aibe dregătorii aleşi chiar din sânul lor”.  

Casa memorială Moş Ion Roată, Câmpuri, Vrancea

Dincolo de legendă, Moş Ion Roată este un model, un ţăran simplu, dar apreciat şi preţuit, care şi-a depăşit condiţia într-un timp în care acest statut social inferior îl condamna încă de la naştere. 

"Unde-i unul nu-i putere,
La nevoi şi la durere;
Unde-s mulţi, puterea creşte,
Şi duşmanul nu sporeşte."

Gotthold Ephraim Lessing (1729-1781)

Laocoon – sau despre limitele picturii şi ale poeziei.

Lucrarea este un interesant studiu comparativ din secolul al 18-lea în care Lessing consideră că poezia şi pictura reuşesc deopotrivă să ne amăgească într-un mod plăcut, prezentând aparenţa ca realitate şi lucrurile absente ca prezente. Diferenţa dintre “cele două arte” constă în faptul că în timp ce pictura descrie frumuseţea deplină a unei imagini dintr-o dată, poezia trebuie să descrie acea imagine în reprezentări succesive ale părţilor sale componente.

Autorul a mărturist că a ales numele Laocoon inspirat fiind de „ţipătul”, expresia naturală a durerii fizice, care răzbate de pe chipul personajelor din celebrul grup statuar “Laocoon şi fii săi” aflat la Muzeul Pio Clementin din Roma.

Laocoon a fost un preot troian ucis împreună cu cei doi fii ai săi,  de doi serpi uriaşi trimişi de zeul Apollo.

“Eu ştiu că noi, europenii, epigoni mai subţiri şi mai cuminţi, ne pricem mai bine să ne stăpânim gura şi ochii. Politeţea şi buna-cuviinţă ne opresc să strigăm şi să plângem. Vitejia activă a necioplitei omeniri primitive a devenit la noi puterea de-a îndura... A-şi înăbuşi orice durere, a privi moartea în faţă, a muri cu zâmbetul pe buze sub muşcătura viperei, a nu-şi boci greşelile, nici pierderea celui mai iubit prieten – acestea sunt trăsăturile vechiului eroism nordic.... Grecul nu era aşa! El simţea şi se temea; lăsa să i se vadă durerile şi necazurile; nu-i era ruşine de slăbiciunile omeneşti.”

Biblioteca Antim Ivireanul deţine în colecţii şi alte lucrări ale scriitorului german :  
Minna von Barnhelm: comedie în 5 acte 
Natan înţeleptul: Poem dramatic în cinci acte 
Théatre: Sara Sampson, Emilia Galotti, Nathan le Sage

Catalog online: http://toread.bjai.ro:8080/opac/search?q=lessing%2C+gotthold+ephraim&max=&view=&sb=&ob=&level=all&material_type=all&location=

Edgar Allan Poe (1809-1849)

Poe a trăit destul de puţin (40 de ani) şi a suferit foarte mult, s-a găsit în conflict cu lumea şi a căutat satisfacţii compensatorii şi răspunsuri la marea lui sete de cunoaştere de artă. A compus un univers alcătuit din cele mai îndrăzneţe date ale fanteziei şi din cele mai mărunte şi exacte detalii ale vieţii obiective, analizate şi disecate cu o pasiune şi o atenţie demne de un om de ştiinţă.

S-a născut la 19 ianuarie 1809, la Boston, din părinţi săraci, actori de teatru, care au murit curând după naşterea lui Edgar. A fost adoptat de o familie de negustori scoţieni din Richmond, a urmat şcoli de prestigiu, s-a înrolat în armata americană, a cunoscut sărăcia, nestatornicia, a trăit perioade îngrozitor de chinuite şi s-a refugiat într-o lume a fanteziei.

Opera lui Poe a fost receptată destul de repede în laturile ei mai puţin esenţiale, cu povestirile cu caracter detectiv, cu straniile întâmplări, în laturile ei de ciudăţenie. Imaginaţia bogată, marea lui aspiraţie spre cunoaştere, puterea de analiză a aspectelor vieţii obiective, efectele artistice ale unei adânci sensibilităţi, înnoirile în tehnica versului sunt tot atâtea valori proprii lui Edgar Allan Poe.

 

Lasă-mi sihăstria neprihănită! De pe uşa mea pleacă-n zbor!

Din inima mea pliscul ţi-l trage, de pe uşa mea ia-ţi chipul în zbor!

Răspunse Corbul: “Nevermore”.

 Edgar Allan Poe - Corbul

Catalog online:  http://toread.bjai.ro:8080/opac/search?q=poe%2C+edgar+allan&max=2&view=&sb=relevance&ob=asc&level=all&material_type=all&location=0

325 de ani de la naşterea lui Montesquieu

Charles-Louis de Secondat s-a născut într-o familie de nobili în castelul de La Brede. Pentru a nu uita niciodată să fie solidar cu cei săraci, părinţii i-au ales drept naş un cerşetor, dar a moştenit de la unchiul său titlul de baron de Montesquieu şi funcţia de preşedinte al tribunalului din Bordeaux..

Şi-a vândut funcţia, a călătorit mult, a trăit intens “ca şi cum niciodată n-aş fi în stare să trăiesc în sihăstrie”, a scris lucrări despre fenomenul ecoului, despre glandele renale, lucrări despre legislaţie, satiră, disertaţii istorice şi a murit la Paris complet orb.

Montesquieu este una din cele mai complexe și importante figuri ale iluminismului francez. Opera sa majoră , virulentul pamflet “Scrisori persane”, a fost publicată sub forma unui roman epistolar. În 1939, la o licitaţie publică moştenitorii scriitorului au vândut manuscrisul ce conţinea “Caietele”, în care scriitorul notase amintiri din călătoriile sale, o parte din ele adevărate rapoarte ştiinţifice, cum sunt paginile în care relatează situaţia minerilor din Harz sau Munţii Apuseni din Transilvania.

"Să-ţi placă să citeşti înseamnă să dai ceasurile de plictiseală, de care nu poţi scăpa în viaţă, pe ceasuri de încântare".

"E o nenorocire că există un prea scurt răgaz între timpul când suntem prea tineri şi timpul când suntem prea bătrâni" (Montesquieu)

Catalog online: http://toread.bjai.ro:8080/opac/search?q=montesquieu&max=&view=&sb=&ob=&level=all&material_type=all&location=

Il forte sentire, il forte volere - 265 de ani de la naşterea lui Vittorio Alfieri

“M-am născut în oraşul Asti din Piemont, în ziua de 17 ianuarie 1749; părinţii mei erau nobili, înstăriţi şi cinstiţi. Insist asupra acestor trei calităţi căci, din următoarele două motive, lor le atribui destinul meu fericit. Faptul că aparţineam clasei nobililor m-a ajutat foarte mult mai târziu, deoarece am putut dispreţui însăşi nobilimea, dezvăluindu-i ridicolul, abuzurile şi viciile, fără a putea fi considerat invidios invidios sau josnic.” Aşa începe primul capitol din cartea de memorii a scriitorului italian veşnic îndragostit de natură, de frumuseţea feminină şi puternic opozant al ideii de exploatare şi sclavie. 

În colecţiile Bibliotecii Judeţene Antim Ivireanul găsiţi ediţia publicată de Editura Litera în anul 2003 a “Memoriilor” lui Vittorio Alfieri, dar şi ediţia în limba italiana a lucrării Rime Scelte publicată la Milano în 1914 şi păstrată în fondul de patrimoniu al bibliotecii.

15 IANUARIE - ZIUA CULTURII NATIONALE

Cultura naţională se caracterizează prin toate acele valori materiale şi spirituale care definesc spaţiul geografic şi sunt rezultatul evoluţei noastre istorice. Elementelor autohtone li s-au alăturat de-alungul timpului multe alte influenţe care au determinat conturarea unei culturi şi identităţi naţionale distincte. Tradiţia populară, ortodoxia, spiritul naţional şi ideile revoluţionare, tendinţele, permisivitatea şi continuitatea sunt câteva dintre elementele care au configurat cultura noastră.

15 Ianuarie este ziua în care sărbătorim nașterea poetului nostru naţional, Mihai Eminescu şi celebrăm cultura românească, personalităţile şi proiectele culturale.

Biblioteca „Antim Ivireanul” organizează miercuri, 15 ianuarie 2014, începând cu ora 18.00, evenimentul „Ziua Culturii Naţionale – De la manuscrisele lui Cantemir la manuscrisele lui Eminescu”, ocazie cu care va avea loc un moment artistic susţinut de actriţa Lidia Stratulat (Teatrul „Anton Pann”), de elevii clasei de canto coordonaţi de prof. Doina Ghiţan şi de elevii clasei de pian coordonaţi de prof. Mihaela Manafu.

164 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu

Nici data şi nici locul naşterii lui Mihai Eminescu nu sunt foarte clare. Totuşi cele mai multe indicii arată că el s-a născut pe 15 ianuarie 1850, la Ipoteşti. A avut copilăria firească a unui băiat crescut la ţară, presarată cu  puţine evenimente, dar cu plecări lungi de acasă. Colinda pădurile, iubea natura şi locurile copilăriei, iar departe de toate acestea se simţea înstrăinat. A fost atras de lectură, de istorie (mai ales de cea antică) şi a manifestat indiferenţă faţă de religie şi matematică. Avea o fire înclinată spre solitudine, îi lipsea orice urmă de spirit gospodăresc şi nu acorda nici cel mai mic interes felului în care arăta.

Poetul susţinea că nu e posibilă o literatură temeinică fără o limbă temeinică, respingea limbajul revistelor care îi părea împestriţat cu termeni improprii şi îşi nota fiecare cuvânt românesc auzit la prietenii veniţi din toate părţile ţării.

Eminescu era străbătut, ca orice tânăr, de obsesia eternităţii, iar moartea îl cutremura. De altfel întreaga operă a lui Eminescu este cea a unui tânăr marcat puternic de spiritul naţional.

Biblioteca „Antim Ivireanul” vă invită să consultaţi colecţia de documente despre viaţa şi opera marelui nostru poet şi să participaţi la evenimentele organizate cu ocazia Zilei Culturii Naţionale.

Maşina de scris

Mari, grele și zgomotoase, mașinile de scris au fost cele mai bune prietene ale scriitorilor. Cu suntetul grav şi sacadat, ele au completat spaţiul în care se întâlneau imaginaţia, talentul şi inspiraţia.

Ernest Hemingway - 1939

Istoria maşinii de scris se confundă cu însăşi istoria literaturii moderne, cu momentele ei de glorie, cu schimbările şi evoluţia acesteia de-a lungul timpului.

Pe 6 ianuarie 1714, Henry Mill a breventat în  Marea Britanie un aparat care avea caracteristicile maşinilor de scris de mai târziu. Conform argumentelor de pe brevet, “Mill a reusit prin studiu si cheltuială să inventeze și să aducă la perfecţiune o mașină artificială, o metodă de a imprima sau de a transcrie scrisori, una după alta, prin care scrierea  poate fi reprodusă cu exactitate şi acurateţe pe hârtie sau pergament. Aşa-zisa mașină sau metoda de scriere poate fi de mare folos în așezări și registre publice, imprimarea pe hârtie fiind mai profundă și mai de durată decât orice alt scris, iar textele nu pot fi șterse sau modificate fără a se descoperi aceasta imediat.”

Agatha Christie - 1946

Primul roman care a fost scris la o maşină de scris a fost “Tom Sawyer”, deşi se pare că Mark Twain doar a transcris cartea care iniţial fusese scrisă de mână.

După 300 de ani şi circa 52 de reinventări, era maşinii de scris se încheie curând. Ea a dat farmec unei epoci, a fost  răspândită pe tot globul şi a devenit un simbol al creaţiei literare. A fot privită cu reticenţă în România comunistă, astfel că cel care deţinea o maşină de scris nedeclarată autorităţilor putea fi închis.

Astăzi doar în unele ţări din lumea a treia se mai utilizează aceste maşini. Totuşi, maşina de scris se numără printre cele mai importante invenţii din lumea modernă, mai ales pentru că stă la baza procesului de comunicare.