Charles-Louis de
Secondat s-a născut într-o familie de nobili în castelul de La Brede. Pentru a
nu uita niciodată să fie solidar cu cei săraci, părinţii i-au ales drept naş un
cerşetor, dar a moştenit de la unchiul său titlul de baron de Montesquieu şi
funcţia de preşedinte al tribunalului din Bordeaux..
Şi-a vândut funcţia, a
călătorit mult, a trăit intens “ca şi cum
niciodată n-aş fi în stare să trăiesc în sihăstrie”, a scris lucrări despre fenomenul ecoului, despre glandele renale, lucrări
despre legislaţie, satiră, disertaţii istorice şi a murit la Paris complet orb.
Montesquieu este una din cele mai complexe și
importante figuri ale iluminismului francez. Opera sa majoră , virulentul
pamflet “Scrisori persane”, a fost publicată sub forma unui roman epistolar. În
1939, la o licitaţie publică moştenitorii scriitorului au vândut manuscrisul ce
conţinea “Caietele”, în care scriitorul notase amintiri din călătoriile sale, o
parte din ele adevărate rapoarte ştiinţifice, cum sunt paginile în care
relatează situaţia minerilor din Harz sau Munţii Apuseni din Transilvania.
"Să-ţi
placă să citeşti înseamnă să dai ceasurile de plictiseală, de care nu poţi
scăpa în viaţă, pe ceasuri de încântare".
"E
o nenorocire că există un prea scurt răgaz între timpul când suntem prea tineri
şi timpul când suntem prea bătrâni" (Montesquieu)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu