Laocoon – sau despre limitele picturii şi ale poeziei.
Lucrarea este un interesant studiu comparativ din
secolul al 18-lea în care Lessing consideră
că poezia şi pictura reuşesc deopotrivă să ne amăgească într-un mod plăcut, prezentând
aparenţa ca realitate şi lucrurile absente ca prezente. Diferenţa dintre “cele
două arte” constă în faptul că în timp ce pictura descrie
frumuseţea deplină a unei imagini dintr-o dată, poezia trebuie să descrie acea
imagine în reprezentări succesive ale părţilor sale componente.
Autorul a mărturist că a ales numele Laocoon inspirat fiind de „ţipătul”, expresia naturală a durerii fizice, care răzbate de pe
chipul personajelor din celebrul
grup statuar “Laocoon şi fii săi” aflat la Muzeul Pio Clementin din Roma.
Laocoon a fost un preot troian ucis împreună cu cei doi fii ai săi, de doi serpi uriaşi trimişi de zeul Apollo.
“Eu ştiu că noi, europenii,
epigoni mai subţiri şi mai cuminţi, ne pricem mai bine să ne stăpânim gura şi
ochii. Politeţea şi buna-cuviinţă ne opresc să strigăm şi să plângem. Vitejia
activă a necioplitei omeniri primitive a devenit la noi puterea de-a îndura...
A-şi înăbuşi orice durere, a privi moartea în faţă, a muri cu zâmbetul pe buze
sub muşcătura viperei, a nu-şi boci greşelile, nici pierderea celui mai iubit
prieten – acestea sunt trăsăturile vechiului eroism nordic.... Grecul nu era
aşa! El simţea şi se temea; lăsa să i se vadă durerile şi necazurile; nu-i era
ruşine de slăbiciunile omeneşti.”
Biblioteca Antim
Ivireanul deţine în colecţii şi alte lucrări ale scriitorului german :
Minna von Barnhelm: comedie în 5 acte
Natan înţeleptul: Poem dramatic în cinci acte
Théatre: Sara Sampson, Emilia Galotti, Nathan le Sage
Minna von Barnhelm: comedie în 5 acte
Natan înţeleptul: Poem dramatic în cinci acte
Théatre: Sara Sampson, Emilia Galotti, Nathan le Sage
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu