Maşina de scris

Mari, grele și zgomotoase, mașinile de scris au fost cele mai bune prietene ale scriitorilor. Cu suntetul grav şi sacadat, ele au completat spaţiul în care se întâlneau imaginaţia, talentul şi inspiraţia.

Ernest Hemingway - 1939

Istoria maşinii de scris se confundă cu însăşi istoria literaturii moderne, cu momentele ei de glorie, cu schimbările şi evoluţia acesteia de-a lungul timpului.

Pe 6 ianuarie 1714, Henry Mill a breventat în  Marea Britanie un aparat care avea caracteristicile maşinilor de scris de mai târziu. Conform argumentelor de pe brevet, “Mill a reusit prin studiu si cheltuială să inventeze și să aducă la perfecţiune o mașină artificială, o metodă de a imprima sau de a transcrie scrisori, una după alta, prin care scrierea  poate fi reprodusă cu exactitate şi acurateţe pe hârtie sau pergament. Aşa-zisa mașină sau metoda de scriere poate fi de mare folos în așezări și registre publice, imprimarea pe hârtie fiind mai profundă și mai de durată decât orice alt scris, iar textele nu pot fi șterse sau modificate fără a se descoperi aceasta imediat.”

Agatha Christie - 1946

Primul roman care a fost scris la o maşină de scris a fost “Tom Sawyer”, deşi se pare că Mark Twain doar a transcris cartea care iniţial fusese scrisă de mână.

După 300 de ani şi circa 52 de reinventări, era maşinii de scris se încheie curând. Ea a dat farmec unei epoci, a fost  răspândită pe tot globul şi a devenit un simbol al creaţiei literare. A fot privită cu reticenţă în România comunistă, astfel că cel care deţinea o maşină de scris nedeclarată autorităţilor putea fi închis.

Astăzi doar în unele ţări din lumea a treia se mai utilizează aceste maşini. Totuşi, maşina de scris se numără printre cele mai importante invenţii din lumea modernă, mai ales pentru că stă la baza procesului de comunicare.