William Somerset Maugham (1874-1965) - 140 de ani de la naştere

A avut o viață lungă, fascinantă, complicată, o viață plină de farmec, de faimă și bogaţie, dar în egală măsură presărată cu momente tulburi, tristeţe, disperare uneori, toate trăite între două secole.

William Somerset Maugham a fost un romancier, dramaturg şi nuvelist englez, născut la Paris, pe 25 ianuarie 1874. Prima limbă învăţată a fost franceza, iar acest fapt a fost determinant pentru stilul special de a scrie, după cum afirmă unii critici.

A servit în ambele războaie mondiale, a călătorit în mod constant, a păstrat note detaliate despre tot ce a văzut şi a folosit însemnările în povestirile sale. S-a căsătorit o singură dată, a avut o fiică și nepoți.

Opera lui se caracterizează printr-un stil simplu şi concis, decoruri cosmopolite şi o înţelegere ageră a naturii umane. Pe lângă literatură şi filosofie, Maugham a studiat medicina, iar Sclavia umană este povestirea semiautobiografică a procesului dureros de maturizare a unui tânăr student la medicină. In timpul Primului Război Mondial a lucrat pentru British Secret Service, ca agent de spionaj în Rusia, iar această experienţă a fost redată mai târziu în volumul de povestiri Ashenden sau Agentul britanic. Este autorul celebrelor romane: Luna şi doi bani jumate (probabil cea mai faimoasă carte a sa), Vălul pictat, Plăcerile vieţii, Vila de pe colină, Tăişul briciului, Cătălina… şi a unor volume de povestiri precum A tremurat o frunză,  Şase povestiri la persoana întâi singular considerate capodopere ale literaturii engleze.

“Mi s-a părut că trebuie să-mi îndrept atenţia către claritate, simplitate şi eufonie. Am aşezat aceste trei în ordinea importanţei pe care le-am acordat-o.”(W. Somerset Maugham)

Scrisul a fost vocaţia lui pe care şi-a urmat-o toată viaţa. Este un scriitor desăvârşit, inteligent, straniu, generos, iar cărţile lui au inspirat mai multe ecranizări decât oricare alt autor – 92.

 

“Decăderea este însăşi esenţa succesului, iar succesul nu este el însuşi decât o intermitenţă a decăderii, căci cine ţi-ar putea spune dinainte clipa când înfăţişarea unui lucru va întoarce cealaltă faţă. Cel care tânjeşte după dragoste, o va găsi în liniştea şi inocenţa începutului. Blândeţea asigură izbânda celui care atacă şi mântuire celui care se apară. Ca să fii puternic, va trebui să-ţi înfrângi înainte de toate, propriile tale porniri”. (W. Somerset Maugham – Fumul amăgirilor)