“Porneşti în cotidian şi, fără să vrei, te pomeneşti în legendă.” Mircea Vulcănescu, 110 de ani de la naştere

Considerat filosoful culturii, Mircea Vulcănescu a  făcut parte dintr-o generaţie de gânditori, “elevi” ai lui Nae Ionescu. A fost un exemplar om de stat care a reuşit performanţa să ţină în frâu finanţele ţării în plin război mondial. Era un  om de o calitate cu totul aparte: generos, senin, rafinat, împăcat cu soarta, care radia inteligenţă spirituală chiar şi în temniţele comuniste în care şi-a sfârşit viaţa.

Mircea Vulcănescu susţine că „sufletul românilor se caracterizează printr-o serie de veleităţi de a fi în anumite feluri, printr-o serie de tentaţii, printr-o serie de reprezentări divergente despre sine, printr-o serie de sentimente de lipsa de actualitate care s-ar simţi întregite prin alunecarea în direcţia felului de a fi al anumitor altor popoare, pe care cu un cuvânt am încercat să le caracterizăm sub numele de ispite: ispita Romei, care a generat istoria culturală modernă a României, ne-a dat cronicarii, unirea religioasă şi şcoala latinistă; se întâlneşte azi la Blaj, cu nesfârşitul său şir de canonici; ispita greco-bizantină îl întâmpină pe bucureştean de cum iese la Mogoşoaia; ispita slavo-bizantină ne-a dat mânăstirile; ispita fondului nostru trac – pe Lucian Blaga, Vasile Pravan, Nae Ionescu, autohtoniştii; ispita franceză - paşoptismul funciar al întregii noastre culturi; ispita germană ne-a dat reacţiunea junimistă; ispita rusească – poporanismul şi, în parte, semănătorismul.”

Mircea Vulcănescu în colecţiile bibliotecii: Aici