"Citeşte!
Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care
vei întocmi înţelesul şi filosofia vieţii."
Mihai Eminescu
Lectura este cartea:
A asculta rămâne cel mai bun mod de a învăța,
pentru că oamenii sunt receptivi față de cei care îi ascultă.
„Secretul influenței asupra oamenilor rezidă nu
atât în a fi un bun vorbitor, cât în a fi un bun ascultător.
Mulți dintre cei care încearcă să îi convingă
pe oameni să gândească așa cum gândesc ei vorbesc prea mult. Lăsați-i pe
ceilalți să se exprime. Ei știu mai multe despre problemele lor și despre munca
lor decât știți voi. Așa că puneți-le întrebări. Lăsați-i pe ei să vă vorbească
despre anumite lucruri.
Dacă nu sunteți de acord cu ei, veți fi tentați
să îi întrerupeți. Dar nu o faceți. Este periculos. Nu vor fi atenți la ceea ce
spuneți atâta timp cât încă au idei proprii, care se cer a fi exprimate. Așa că
ascultați cu răbdare și cu o minte deschisă. Fiți sinceri. Încurajați-i să își
exprime ideile până la capăt” scria Dale Carnegie
Nimeni nu este
mai convingător decât un bun ascultător.
V-ați pus vreodată întrebări care sună astfel: Cum
să depășesc conflictele în comunicare? Cum să învăț să ascult
autentic? sau Cum să mă diferențiez și să pot refuza?
Jaques Salomé, autorul acestei cărți ne arată un alt mod de
a comunica folosind o „gramatică relațională” prin reguli simple,
tehnici de dialog, intrumente concrete și modalități practice
prin care să comunici deschis, în respect de sine și cu repect față de
ceilalți.
Adevărurile părții feminine nu sunt niciodată aceleași cu adevărurile
părții masculine.
„Dincolo de problemele de comunicare există
adesori un întreg ansamblu de mize latente care influențează controlul
relației, prin pozițiile adoptate, impus, suportate sau căutate în raportul
dominant-dominat.
Cine influențează pe cime?
Cine se supune așteptând ca improbabilul să se
producă?
Și,mai ales, cine vrea să păstreze controlul
relației?
Cine nu suportă reciprocitatea, mutualitatea
sau jocul alternativ al inter-influențelor?
Chiar explicite fiind, anumite încercări de comunicare vor dezvolta un sentiment de noncomunicare la cel care se află în poziția de << dominat >>. De-a lungul anilor, în cadrul unei relații, se instalează controlul implicit al unuia asupra celuilalt. Igredientul denumit respect devine absent, iar toleranța indispensabilă viabilității unei relații devine din ce în ce mai fragilă”.
O comunicare sănătoasă
presupune a face loc libertății celuilalt.
Curajul de a ne schimba și de a renunța la limitările
impuse, precum și eliberarea minții de gânduri și atitudini negative, ne poate
duce la succes în orice domeniu al vieții noastre.
Cartea ne propune o
lecție despre descătușarea forței interioare pentru a deveni ceea ce ne dorim
cu adevărat.
Viața este alcătuită
dintr-o serie de momente.
„FILOSOFUL: Bine.
Atunci când vorbești despre scopuri mărețe, bănuiesc că ai o imagine clară al
unui alpinist care visează să ajungă în vârful muntelui.
TÂNĂRUL: Da, așa este.
Oamenii, inclusiv eu, aspiră să ajungă în vârful muntelui.
FILOSOFUL: Dar dacă
viața ar însemna să urci muntele pentru a ajunge în vârf, atunci cea mai mare
parte a vieții ar fi „în drum spre”. Cu alte cuvinte, „viața
adevărată” începe cu urcușul, pas cu pas, pe vesantul muntelui, iar
distanța parcursă până în acel punct ar fi o „încercare de viață” dusă
de „un sine provizoriu”.
TÂNĂRUL: Cred că se
poate spune și așa. După cum mă situez acum, categoric mă aflu „în drum spre”.
Împreună cu voluntari de la FCASEC, Zâmbete Colorate, elevi de la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”, colegi bibliotecari, l-am omagiat pe Mihai Eminescu la Bibliotecă.
Versurile sale au fost recitate în limbile kurdă, arabă, persană, latină, franceză, spaniolă, engleză, italiană, română.
Le mulțumim tuturor pentru particiapre și pentru intersul față de limba, literatura, cultura română!
O săptămână frumoasă tuturor!
De Ziua Culturii Naționale
sărbătorim capacitatea noastră de a ne bucura în limba română de tradițiile
noastre din toate domeniile, de muzică românească, de literatură, de artă, de
spectacole, de lucrurile noi pe care le-am creat în ultima vreme și despre care
vrem să vorbim cu toți cei interesați de
România și care vor să afle ce mai este nou în limba română.
Vă așteptăm vineri, 13 ianuarie,
de la ora 13.00, la Sala de la etajul I, la Bibliotecă! 📚
Ziua
Culturii Naționale Române este o sărbătoare națională în România, care se
celebrează în fiecare an pe 15 ianuarie.
Această
zi marchează aniversarea primei întâlniri a Societății Academice Române, care a
avut loc la 15 ianuarie 1866. În același timp, 15 ianuarie este considerată și
ziua nașterii poetului Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanți scriitori
români. De aceea, Ziua Culturii Naționale Române este, de asemenea, o ocazie
pentru a sărbători contribuția lui Eminescu la cultura și literatura
românească.
Eminescu
este recunoscut ca una dintre cele mai importante figuri ale culturii românești
și este considerat un simbol al naționalismului românesc.
Operele sale, care cuprind poezie, proză și eseuri, au devenit puncte de referință pentru literatura română și sunt studiate în școli și universități din întreaga țară.
,,Mijeşte orizontul cu raze depărtate,
Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate
Spre zarea-i luminoasă porneşte să-şi unească
Eterna-i neodihnă cu liniştea cerească.
…
Ea mâinile-amândouă le pune pe-al lui creştet...
Frunziş
purtat de vânturi pe valuri cade veşted.
Se clatin visătorii
copaci de chiparos
Cu ramurile negre uitându-se în jos,
Iar tei cu umbra lată, cu flori pân-în pământ,
Spre marea-ntunecată se scutură de vânt”.
Sarmis - Mihai Eminescu
Faïza Guène - Azi ca
mâine și poimâine (fr. Kiffe kiffe demain)
Pictura de pe copertă, opera Alexandrinei Hristov, sigur este
atrăgătoare, nu-i așa? La fel este și romanul: pur și simplu nu îl poți lăsa
din mână odată ce ai început să îl citești.
Autoarea cărții, Faïza Guène, a
fost un copil precoce, cu o copilărie fericită. La 13 ani a început
să scrie în revista colegiului, iar până la 17 ani realizase deja
cinci scurt-metraje. La doar 19 ani compune primele pagini ale acestui roman. Profesorului
ei
de franceză, Boris Seguin, este cel care îi recunoaște talentul
și o recomandă Isabellei Seguin, editor la Hachette Littératures, care
îi publică romanul. Cartea face
senzație în Franța și apoi în lume, se vinde în mai mult de 400000 de exemplare, fiind tradusă în peste 28 de limbi. Faïza abandonează
studiile de sociologie începute pentru a se dedica scrisului. Scrie scenarii de
film și încă 5 romane.
Povestea Doriei, adolescenta magrebiană
- protagonistă
a acestui roman, ne oferă o perspectivă plină de umor asupra vieții din
suburbiile Parisului (mediu din care autoarea însăși provine).
Stilul de jurnal intim amintește de celebrul De veghe în lanul de secară
al lui Salinger. Interesant de urmărit este însă modul în care sarcasmul
juvenil și limbajul argotic reușesc parcă să
înmoaie resentimentele eroinei: față de tatăl care a părăsit-o, față de
bărbații pe care îi întâlnește sau de care aude vorbindu-se, față de școală,
vecini, față de funcționari, reprezentanți ai instituțiilor de stat... Și cum,
încet-încet, aprecierea ocupă tot mai mult loc în inima ei.
Fără doar și poate, farmecul natural al relatării ne
cucerește și pe noi definitiv.
Dara Codescu și Alice Năstase Buciuta semnează această nouă
carte, iar Simona Catrina își aduce și ea contribuția prin mici însemnări care
i-au supraviețuit, trei Șeherezade care vor să se salveze prin scris de
singurătățile zidite în ele însele.
Pe măsură ce citiți cartea probabil veți simți și
dumneavoastră nevoia de a vă înscrie în acest club, select aș zice, al
Proastelor care și-au dat seama cine sunt și ce pot face ca să fie mai bine.
„... Am retrăit împreună, mereu și mereu, anii petrecuți
împreună. Și ce bogate am fost! Dacă am fi știut de la început... Că fiecare zi
ne-a mai încercuit cu un inel de lumină. Că fiecare hohot de râs ne-a adăpostit
sub un clopot al unui timp irepetabil. Că fiecare tristețe ne-a vindecat de
speranțe deșarte. Că fiecare neuitare ne-a pecetluit destinele...
Tu nu vezi că nu ne putem separa? Lumile prin care trebuie să
fi trecut până acum ne amestecă trăirile, undeva, în afara timpului. Și, dacă
am fost deseori confuze, este pentru că toate trei am păcătuit, de multe ori,
prin prostie. Prostia de a te risipi în cele
patru zări, atunci când ar fi trebuit să stăm locului sau să alegem altă
destinație. Prostia de a crede în vorbe de
tinichea, pe care noi le-am poleit cu aurul apusurilor. Prostia de a ne învinovăți, fără să fi greșit cu nimic. Am
plătit tribut pentru greșelile altora, am reinventat oameni care s-au simțit
împovărați de frumusețea cu care i-am înnobilat. Am iertat rătăcirile celor pe
care i-am iubit, înainte ca ei să uite drumul spre inimile noastre.
Dacă tot vorbeai despre un exercițiu de imaginație, hai să
spargem tiparele terestre și să ne prezentăm împreună în fața unui tribunal
cosmic! Să elucidăm acolo măcar nesăbuința de a păcătui prin prostie...”
Aceasta nu este doar portavocea feminismului, ci este o carte
plină de mărturisiri, evocări, duioșie,
poezie și un haz nebun.
„Trei proaste” este, de fapt, manifestul multora.
ESTETICA BUCURIEI:
Puterea extraordinară a lucrurilor obișnuite de a aduce fericire
Autoarea, INGRID FETELL LEE, a studiat
timp de 10 ani modul în care designul ne poate influența sănătatea emoțională
și nu numai. Prin paginile acestei cărți
facem cunoștință cu artiști celebri: arhitecți și decoratori de interioare,
specialiști în tehnica culorilor și grădinari, artizani de cuverturi
multicolore și constructori de căsuțe în copaci, ceramiști și florari...
Bazându-se pe numeroase cercetări din
domeniul neuroștiinței, al psihologiei și, bineînțeles, al artei, precum și pe
experiențe personale, această carte ne învață să observăm mai atent mediul
înconjurător pentru a depista locuri și lucruri care trezesc în noi un
sentiment autentic de bucurie. Căci, da, bucuria depinde și de lumea din jurul
nostru și, da, bucuria o putem descoperi în cele mai neașteptate colțuri. Iar
dacă nu este și nu este, o putem crea chiar noi!
