Dara Codescu și Alice Năstase Buciuta semnează această nouă
carte, iar Simona Catrina își aduce și ea contribuția prin mici însemnări care
i-au supraviețuit, trei Șeherezade care vor să se salveze prin scris de
singurătățile zidite în ele însele.
Pe măsură ce citiți cartea probabil veți simți și
dumneavoastră nevoia de a vă înscrie în acest club, select aș zice, al
Proastelor care și-au dat seama cine sunt și ce pot face ca să fie mai bine.
„... Am retrăit împreună, mereu și mereu, anii petrecuți
împreună. Și ce bogate am fost! Dacă am fi știut de la început... Că fiecare zi
ne-a mai încercuit cu un inel de lumină. Că fiecare hohot de râs ne-a adăpostit
sub un clopot al unui timp irepetabil. Că fiecare tristețe ne-a vindecat de
speranțe deșarte. Că fiecare neuitare ne-a pecetluit destinele...
Tu nu vezi că nu ne putem separa? Lumile prin care trebuie să
fi trecut până acum ne amestecă trăirile, undeva, în afara timpului. Și, dacă
am fost deseori confuze, este pentru că toate trei am păcătuit, de multe ori,
prin prostie. Prostia de a te risipi în cele
patru zări, atunci când ar fi trebuit să stăm locului sau să alegem altă
destinație. Prostia de a crede în vorbe de
tinichea, pe care noi le-am poleit cu aurul apusurilor. Prostia de a ne învinovăți, fără să fi greșit cu nimic. Am
plătit tribut pentru greșelile altora, am reinventat oameni care s-au simțit
împovărați de frumusețea cu care i-am înnobilat. Am iertat rătăcirile celor pe
care i-am iubit, înainte ca ei să uite drumul spre inimile noastre.
Dacă tot vorbeai despre un exercițiu de imaginație, hai să
spargem tiparele terestre și să ne prezentăm împreună în fața unui tribunal
cosmic! Să elucidăm acolo măcar nesăbuința de a păcătui prin prostie...”
Aceasta nu este doar portavocea feminismului, ci este o carte
plină de mărturisiri, evocări, duioșie,
poezie și un haz nebun.
„Trei proaste” este, de fapt, manifestul multora.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu