În vremuri de corupţie măreaţă,
Şi-ntr-un vacarm de zvonuri şi de veşti,
Se-aude brusc, prin pâcle duşmăneşti,
Că Principele a-ncetat din viaţă."
(Bocet pentru Eugen Barbu
de Adrian Păunescu)
Eugen Barbu s-a
născut pe 20 februarie 1924, a fost membru corespondent al Academiei Române, jurnalist,
pamfletar, romancier, scenarist, laureat al premiului Herder. A fost un
scriitor în aceeaşi măsură apreciat pentru opera sa şi criticat mai ales pentru
plagiatul romanului "Incognito".
Despre romanul
Principele, Eugen Barbu spunea că este fructul unei mânii prelungite.Romanul surprinde un
prezent care pare să fie permanent prin mentalităţile pe care le prezintă şi
prin intrigile politice și metodele de uzurpare, lovire şi uneltire pe care le
descrie în amănunt.
A recunoscut că
deşi romanul Principele s-a născut din întâmplare, faptele atribuite eroilor
cărţii au existat. Nefiind nici roman istoric, nici parabolă în sens foarte
strict, acţiunea cărţii se desfăşoară în timpul domniilor fanariote, iar
scenariul se deschide cu un peisaj apocaliptic: ciuma. Romanul se constituie
într-o experienţă istorică a unei domnii mult dorite şi pregătite îndelung, cu
umilinţă şi răbdare, dar care odată obţinută îi trezeşte principelui
sentimentul zădărniciei eforturilor sale. Dintr-o dată se trezeşte singur
într-o ţară în care totul îi e străin şi ostil. Şansa pare să vină însă atunci
când îl întâlneşte pe Ottaviano – o personificare a răului, un Lucifer cu chip
angelic. Dar ce poate anunţa un pact cu diavolul?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu