1 Decembrie – Ziua Unirii – Ziua Națională a României

 

  România Mare – cea mai de seamă înfăptuire a românilor – prin unirea tuturor ținuturilor românești: Moldova și Țara Românească (1859) ; Dobrogea (1878) ; Basarabia, Bucovina și Transilvania (1918), este rezultatul dorinței, curajului și sacrificiului acestora pentru cuprinderea întregii națiuni române într-un singur stat.

În data de 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, a avut loc Marea Adunare Națională, un moment istoric în care 1228 de delegați au semnat Unirea, un pas esențial în formarea unui stat național unitar. Această unire a fost un act de voință națională, în contextul în care România ieșea din Primul Război Mondial, iar Europa se afla în plin proces de transformare după încheierea conflagrației.

1 Decembrie marchează Ziua Națională a țării noastre – un simbol al unității și a demnității românilor – prin parade militare, ceremonii oficiale și diverse activități culturale, dar și printr-o atmosferă de mândrie națională. De asemenea, este o ocazie pentru a reaminti valorile fundamentale ale națiunii române: solidaritatea, respectul față de tradiții și libertate.

 

 

La 1 Decembrie 1918, Unirea cu țara „nu mai era un dor, un vis, era o realitate”.

„Deșteaptă-te române” a fost, cum era și firesc, cântecul care, asemenea unei rugăciuni, a făcut legătura între români și Dumnezeu. Se auzea pretutindeni: în Banat, în Țara Crișurilor, în Bucovina, în Transilvania. La Alba Iulia, a răsunat ca un sunet.

          Veacurile robiei au fost îngropate. De acum privirea trebuia să țintească înainte.

 

„De aici încolo vom fi toți românii nedespărțiți pe vecie!” – sunt cuvinte mărețe rostite de dr. Aurel Vlad, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, cuvinte ce au săgetat inimile și au făcut ca lacrimile să coboare pe obraji.

 

 

Să nu-i uităm pe cei care au căzut pe câmpul de luptă și care, prin sacrificiul lor, au făcut posibilă Unirea întregii suflări românești.

 

Într-o zi atât de măreață, vremea posomorâtă n-a fost capabilă să se strecoare în suflet sub formă de tristețe. În sufletul fiecărui român, soldat sau civil, 1 Decembrie 1918 a fost o zi toridă.

Unirea și eliberarea se îmbrățișau, deveniseră sinonime.

 

          Era o liniște solemnă, respectată până și de păsări. Vântul încetase și el.

Generalul Berthelot asculta încremenit, Regele, de asemenea, iar Regina privea departe, spre un trecut asaltat de speranță, dar mutilat de nenorociri.

 

„Sângele eroilor căzuți în luptele Marelui Război să fie pentri tine, o, frumoasă Românie, sămânță de noi virtuți, în așa fel încât copiii tăi să fie mereu demni de părinții lor și gata să-și apere pământul sacru, atât de des invadat, dar în cele din urmă întregit prin efortul ultimelor generații” (gen. Henri Mathias Berthelot).

 

Texte extrase din albumul „1 Decembrie 1918 în imagini” (https://tinread.bjai.ro/opac/bibliographic_view/126247?pn=opac%2FSearch&q=1+decembrie+1918#level=all&location=0&ob=asc&q=1+decembrie+1918&sb=relevance&start=0&view=CONTENT), album care se găsește, pentru consultare, în colecțiile Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” Vâlcea.

 

         

                                        La mulți ani, România!

                                     La mulți ani, dragi români!