Sărbătoare populară întâlnită
în trecut şi pe teritoriul Vâlcii, dar care se păstrează astăzi mai ales în
zona Muscelului.
Sâmedru sau Sfântul Dumitru şi Sângiorz (Sfântul Gheorghe), patron
al iernii pastorale împart anul pastoral în două anotimpuri simetrice:
vara (între 23 aprilie şi 26 octombrie)
şi iarna (între 26 octombrie şi 23 aprilie). În opoziţie cu Sângerozul, care
încuie iarna şi înfrunzeşte codrul, Sâmedru încuie vara şi desfrunzeşte codrul.
In ajun de Sf. Dumitru are loc, potrivit calendarului popular, sarbătoarea numită
“Focul lui Sâmedru”, un ceremonial de tăiere a unui arbore,
urmat de incendierea acestuia.
În legende,
credinţe şi basme, Sâmedru este un bărbat obişnuit, crescător de animale sau
fecior care se metamorfozează pe timpul nopţii în porc, străvechi simbol zoomorf
pentru spiritul grâului. Mai multe variante ale legendelor legate de Sâmedru
sunt descrise în „Sărbători şi obiceiuri româneşti” de Ion Ghinoiu.
Referinţe: Ghinoiu, Ion. Panteonul românesc.
Dicţionar. Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2001.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu