Semeția de a picta chipul Maicii Domnului...

Pictor pr. Sorin-Ioan Părăușanu

 

Motto: „Craiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalța-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupra-ne coboară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!”

(Rugăciune - MIhai Eminescu)

    Biserica Ortodoxă a păstrat nealterată tradiția iconografică și nu a îngăduit să decadă de la caracterul ei duhovincesc, la nivelul lucrărilor cu caracter laic, fără simț mistic și fără a avea vreo legătură cu smerenia și credința în Hristos.

    Arta iconografică nu reproduce, nu copiază și nu imită modelele pământești, ci tinde să pătrundă în lumea divinității.

    Obiectul ei nu este lumea trecătoare și schimbătoare, ci esența și ideea lumii eterne și neschimbătoare (Împărăția cerurilor), care se deschide numai privirilor minții.

    Icoana, în sens modern este arătarea Sacrului Divin, o „fereastră către cer”. Aceasta nu se confundă cu idolatria, ci este spirituală, rituală, harismatică.

    Icoana se cinstește nu în chip idolatru, ci pe baza asemănării, reprezentării iconografice cu persoana al cărui nume trebuie inscripționat pe icoană. Cinstirea se adresează prezenței iconice și nu materialelor folosite pentru realizarea ei.

    Frumusețea Maicii Domnului nu este trupească, ci duhovnicească, evocatoare de dragoste curată, sfințenie, de „întristare-veselă”.

    Frumosul sensibil este înlocuit cu FRUMOSUL ABSOLUT al Divinității. Aceasta este „cheia” cu care putem pătrunde în lumea icoanei, manifestare vizuală în timp și spațiu a realității dumnezeiești invizibile, depinzând de capacitatea fiecărui receptor de a o percepe.

    În orice biserică ortodoxă există o icoană a Maicii Domnului pe iconostas (pe partea nordică a Ușilor Împărătești), ținându-L pe Iisus în brațe, pe partea stângă.

    Nenumărate sunt icoanele care o reprezintă pe Maica Domnului, odoare cu mireasmă duhovnicească ce împodobesc lăcașurile sfinte.

 Creștinul a găsit întotdeauna alinare la Măicuța Domnului, cea „Grabnic Ajutătoare”, „Îndrumătoare”, „Dulce sărutare” etc., închinându-se cu evlavie zugrăvind-o cu credință adevărată.

    Icoana Maicii Domnului Platytera, „Platytera ton ouranon” (Cea mai încăpătoare decât cerurile) ─ deoarece L-a născus pe Hristos-Dumnezeu, Cel ce este Creatorul tuturor lucrurilor ─ consider că este sugestivă în a arăta Măreția Sfintei Fecioare Maria.

    „Cu frică și cu tremur”, cu adâncă smerenie se apleacă zugravul truditor în ale cucerniciei pentru a picta Chipul cel Sfânt și cu neputință, aș zice!

     O semeție! O mare provocare!

     Căci... „ochii ei sunt migdalați, umbroși, căprui, profunzi, serioși și, totuși, extrem de dulci, cu albul ochilor umbrit. Privirea îi este melancolică, simplă, directă, liniștită, plină de compătimire, iubitoare, întristată, dar, în același timp, plină de bucurie, severă, dar și plină de compasiune, plină de sfințenie, duhovnicească, nevinovată, meditativă, fără de critică, care conferă nădejde, răbdare smerită, întru totul modestă, departe de orice cugetare trupească, umană, dar care este dumnezeiască, inocentă, maternă, nobilă, cu o undă de admonestare, trează, senină, binevoitoare, ocrotitoare, neprihănită, rece, fulgerând pe toți cei cu cugete rele, tandră, pătrunzătoare, ascuțită, nedisimulată, cerească, rugătoare, neclintită”.

     Cum să cuprinzi necuprinsul în cuprins, nevăzutul în văzut lumesc, sfințenia în lume!

    Ceea ce contează, până la urmă, nu sunt nici mijloacele, nici tehnicile, nici materialele ce le folosim, nici perspectiva în care ele sunt valorificate, ci finalitatea lor, forma identificată la capătul drumului, nevoința celui ce îndrăznește a picta chipul sfânt al Maicii Domnului.

    Bineînțeles că există întotdeauna un orizont de așteptare și de ordin estetic, dar în cazul icoanei este mult mai mult decât atât, este mireasma unei alte lumi, a veșniciei însăși!

     Mântuitorul ne-a facilitat posibilitatea întrevederii acesteia: „Am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă” și ca răspuns final la întrebarea „Cum pictăm Chipul Maicii Domnului”, „FĂRĂ MINE NU PUTEȚI FACE NIMIC !”.

            Sau, cum ar spune latinul „Nihil sine Deo !”

 

                                                                            Mioara Comănescu