Dragobetele

Dragobetele − zeul iubirii − are origini îndepărtate, de la vechii daci, unde era perceput ca un zeu peţitor şi naş ce oficia în cer, la începutul primăverii, ,,nunta naturii”, marcând o sărbătoare a veseliei şi a iubirii legată de fertilitate, fecunditate şi de revigorare a vegetaţiei.

Celebrată pe 24 februarie, Dragobetele este o sărbătoare tradiţională a românilor. Despre ,,zeul dragostei” se spune că este protectorul iubirii îndrăgostiţilor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care durează tot anul, precum cea a păsărilor ce ''se logodesc'' în această zi.

,,Se făcea că eram într-o lume de vis

în care iubirile se rostogoleau

împreună cu noi contopindu-ne

într-o singură dragoste.

Se făcea că eram pe câmpii argintate

unde florile se răsuceau în vrej

înclinându-şi coroana spre noi

ca să culeagă lumini aurite.

Se facea că ne scăldăm

în linişti,

se făcea

că mirajul era albăstrui

ca blue jeanşii

ce răstălmăceau forme.

Se făcea

că trupurile noastre

îşi acordau tremurul necontenit

la diapazonul dorinţei

unul într-altul

pierzându-se”

                    George Astaloş