Franz Kafka: „Si iarasi s-a asezat la masa mea de scris un strain“
(3 iulie 1883 - 3 iunie 1924)
Franz Kafka a fost un scriitor evreu de limbă germană, originar
din Praga. Printre cele mai importante creații kafkiene se numără
romanele Procesul, Castelul și America, nuvela Metamorfoza sau
povestirile Verdictul, Colonia penitenciară, Un artist al foamei, Un
medic de țară.
Operele sale
se caracterizează printr-o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică
asupra realității, caracteristică expresionismului și suprarealismului.
Narațiunea evoluează de multe ori labirintic și fragmentar, iar temele
abordate sunt alienarea, brutalitatea fizică și psihologică, conflictul
oedipal dintre tată și fiu, complexitatea absurdă a birocrației și
imposibilitatea omului de a înțelege sensul propriei existențe.
"Geniul lui Kafka este de a povesti ca pe o poveste reala, de a folosi
realismul in descrierea unei situatii enorm fictionale. Din clipa in
care axioma metamorfozei imposibile este pusa pe tapet, lucrurile curg
de la sine ca in cea mai realista poveste din lume. Care este suprema
grozavie pe care poate s-o pateasca un om? Este sa cada intr-o
nenorocire, sa isi imagineze ca este sprijinit de cei din jurul lui, ca
este sustinut, ca nu e singur pe lume si ca el va iesi pana la urma la
liman cu ajutorul celorlalti; ori povestea din Metamorfoza este povestea
parasirii treptate. Pas cu pas, bietul erou simte ca oamenii in care a
pus cea mai mare miza afectiva sunt cei care il parasesc." Gabriel
Liiceanu
Din Scrisori catre Milena:
“Aseară te-am visat.
Nu îmi amintesc detaliile, tot ce ştiu e că ne topeam unul în celălalt.
Eu eram tu, tu erai eu. Cumva, tu ai luat foc. Îmi amintesc că am stins
focul cu hainele, am luat o manta veche şi te-am bătut cu ea. Dar
transmutaţia se petrecu şi era atât de intensă, că tu nici măcar nu mai
erai acolo, în schimb acum eu eram cel care luase foc, şi tot eu eram
cel care a încercat să stingă focul cu mantaua. Dar mantaua nu a stins
focul şi nu a făcut decât să-mi confirme o frică mai veche de-a mea, cum
că asemenea lucruri nu pot stinge focul. Între timp, au ajuns şi
pompierii şi cumva, tu ai fost salvată. Dar tu erai diferită de la
început, spectrală, ca şi cum erai desenată cu creta în întuneric şi ai
căzut în braţele mele, fără viaţă sau poate ai leşinat de fericirea că
ai fost salvată. Dar şi aici apăru incertitudinea transmutaţiei, poate
că eu am căzut în braţele altcuiva.”
Publicat de
Magda Neagoe
miercuri, 16 septembrie 2015
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu