Copilaria traumatizanta, petrecuta intr-un mediu ostil aflat la limita subzistentei nu l-a descurajat catusi de putin pe Albert, cel de-al doilea copil al familiei Camus. Si-a pierdut tatal in Primul Război Mondial, iar mama muncea intr-o fabrica de cartuse pentru a-si intretine familia. Lipist de influenta paterna si martor al efortului zilnic al mamei lui, Albert Camus se considera totusi un om norocos care a avut ocazia sa înveţe de
timpuriu lecţiile de la viaţă. Traumele din copilărie le-a explorat până la autoanihilare,
identificându-l pe autor cu unele personaje ale operei sale, un
«exilat din lume dar totuşi în contact cu ea».
Si-a propus sa-si depaseasca conditia si sa se afirme. În cunoscutele lui Caiete nota: „Ducând
o viaţă săracă printre oamenii aceia umili sau vanitoşi, eu am atins în
modul cel mai sigur ceea ce mi se pare a fi adevăratul sens al vieţii”. Pe
temeiurile acestei experienţe tumultuoase şi-a construit propria
ideologie, punând bazele unui nou curent literar si filosofic: EXISTENŢIALISMUL, teoretizându-l prin două lucrări manifest: Mitul lui Sisif şi Omul revoltat. Etimologic vorbind, existenţialismul ar putea fi tradus prin sintagma „a te situa în afară”.
Prototipul uman pentru autor este cel ce vrea să fugă de absurdul
vieţii, dar care fără voinţă proprie asistă la spectacolul ridicol al
împrejurărilor. Singura operă ce-l salvează pe acest prototip indecis asupra destinului său este Ciuma.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu