Vineri, 1 februarie 2013, vă invităm la cea de-a patra sesiune de dictări. Întâlnirile vor avea loc la Sala Universitarilor şi Secţia pentru Copii a Bibliotecii Judeţene "Antim Ivireanul" Vâlcea, între orele 8.00 - 15.00. Sunt aşteptaţi să se înscrie şi să participe toţi cei interesaţi să-şi verifice cunoştinţele de limba română.
Marţi, 29 ianuarie, la Sala Universitarilor
a Bibliotecii Judeţene “Antim Ivireanul” Vâlcea a avut loc prima întâlnire din
cadrul proiectului „Să descoperim lumea! Să ne
descoperim pe noi înşine!”. Proiectul este implementat,
pe o perioadă de 6 luni de Fundaţia „Casa Cărţii”, în parteneriat cu
Centrul de Informare Comunitară.
Tema
întâlnirii - Cum sa învăţăm - s-a bucurat de prezenţa
elevilor dela Şcoala Gimnazială Take Ionescuînsoţiţi
de doamna psihopedagog Daniela Predişor. Cu această ocazie a fost promovat proiectul “Învăţare prin dictare” şi au fost
prezentate metode de îmbunătăţire a performaţelor şcolare prin amenajarea corespunzătoare
a spaţiului de învăţare şi prin aducerea culorii în viaţa noastră.
La cea de-a doua sesiune de dictari au participant 278 de elevi. Textul pentru dictare a vizat verificarea scrierii cu â/î şi a fost selectat din opera lui Vasile Alecsandri. Pe parcursul întâlnirii participanţii au fost invitaţi să cunoască opera marelui scriitor prin vizionarea unei părţi din piesa "Chirinţa în provincie".
Clasamentul
Textul:
Vasile Alecsandri este poet, dramaturg,
publicist, om politic. El s-a născut la Bacău, dar şi-a petrecut copilăria la
Iaşi şi la Mirceşti. Activitatea literară i-a adus cele mai mari bucurii. Multe
dintre piesele lui s-au jucat de-a lungul timpului, iar opera sa este apreciată
şi astăzi.
„Oprindu-se vaporul la Brăila, mă hotărâi a mă
coborî pe uscat şi a întrerupe călătoria mea în Orient, pentru de a mă rătăci
câtva vreme în câmpiile Valahiei. Speram să intru într-o viaţă nouă şi plină de
întâmplări originale. Mă pregăteam a-mi apăra zilele împotriva fiarelor
primejdioase şi a cetelor de hoţi ce gândeam că aş întâlni în calea mea. Îmi
încărcai deci pistoalele şi sării din corabie pe pământ, cu gând de a răsturna
jos pe cel întâi valah ce s-ar înainta spre mine... Nici unul din oamenii
adunaţi pe mal nu mă băgă în seamă, şi, în loc de duşmani, mă trezii faţă-n
faţă cu consulul francez din Brăila, care, cunoscându-mă de compatriot, mă
pofti la el acasă.”